În slujba sufletului românesc

În volumul de versuri al preotului-poet Ionel Rusu, Întoarce-te! (Editura Printech, București, 2022), sunt preconizate reveniri esențiale către zona stărilor benigne, a peisajelor sufletești încărcate de benevolență. Anotimpurile pe care le găsim doar acasă poartă cu ele vibrații pozitive infailibile, adevărate treziri ale interiorității. Lirismul lui Ionel Rusu își extrage seva din bucuria de a trăi cu un rost asumat. O profundă spiritualitate marchează toate ipostazele care ne sunt înfățișate: Să te întorci în orice zi,/ Fie în miez de noapte,/ Să simți aloea cum se scaldă/ În marea cea de șoapte./ Întoarce-te în seri,/ După apus de soare,/ Să dai bineți fierbinți/ La sfinții din icoane. Tot ceea ce este specific românesc conduce la încântări morale și estetice. Prezentele desfășurări lirice propuse de Ionel Rusu vor fi închinate întoarcerii sub cerul natal. Cele sacre conduc înspre noi și noi revelații, cu binecuvântată lumină. Multiple elemente tradiționale sunt recognoscibile pe parcursul volumului Întoarce-te!

Iubirea față de România va fi situată întotdeauna în prim-plan. Problematica esențială se raportează la complexitatea specificului autohton, a cărui aprofundare implică apoteotice treziri spirituale, ferind de neajunsuri: Să te întorci la cumpăna de la fântână/ Ce îți ura întruna: „noapte bună“, / Întoarce-te la horele din sat/ Ce se jucau în duminici pe înserat/ Când luna se găta pentru trezit din car.// Să te întorci la ulița copilărească/ Ce te-nsoțea ca o regină drăgăstoasă,/ Întoarce-te la zarzărul cel ce-a zânit,/ La maica ce-ți punea făina la dospit,/ Când soarele se pregătea de asfințit,/ Întoarce-te la casa părintească/ Că-i gata-gata să se prăbușească. Versurilor lui Ionel Rusu le stau la bază și efuziuni sentimentale accentuate. Îndeosebi amintirile zugrăvesc tablouri profund emoționante. Întâlnim de multe ori dorul, constantă ce ar putea fi punctul de plecare al viitoarei redempțiuni. Cei plecați de pe această lume ne veghează în taină. Comuniunea cu aceștia nu încetează niciodată: Întoarce-te cuviincios pe la morminte/ Ca mulți din neamul tău de maiʼnainte/ Nu pot, nu vor să-ți mai cuvânte./ Să te întorci, să mai găsești ceva,/ O stea din toate este-a ta,/ În umbră. Rugăciunile către Hristos mai alină din mâhnirile inerente ființării. Textele poetice semnate de Ionel Rusu sunt puse în slujba perenității sufletului românesc. Detaliile naturii participă, de asemenea, la acest veritabil demers spiritualiza(n)t. Întoarcerea la ținuturile natale ia valori din ce în ce mai înalte. Fiorul liric promovat parcurge țara în lung și în lat, însoțit la nivel primordial de Sfânta Scriptură. Ideal, e postulată redescoperirea puterii lăuntrice avute odinioară. La începutul cărții, într-un atașant Cuvânt al autorului, preotul-poet Ionel Rusu își afirmă profesiunea de credință: „Mesajul este unul optimist temperat. Chemarea de a reveni a românului de afară la rădăcini nu îl adresez doar cortexului minții, ci, îndeosebi, inimii acestuia. Creația lirică de față face apel din plin la memoria ontologică, națională și locală. Drept urmare, iubite emigrant român, te aștept acasă ca să mă îmbogățesc din experiența peregrinării tale pe toate meridianele globului”.