Identitate Cine sunt eu? Floare purtată de vânt... Cine sunt eu? Inimă în formă de țară... Dacă ți-aș spune adevărul, Navele s-ar opri în strâmtoare... Viața e mai mare decât cântecul
Soluții pentru educație în era digitală
Am avut prilejul să-l întâlnesc, în aprilie 2026, la Mănăstirea Recea, din județul Vrancea, acolo unde slujește de ani buni, pe protosinghelul Gamaliel Sima, care mi-a dăruit trei dintre cărțile sale, între care și „Teantropia. Metodica predării științelor în școală” - apărută la Editura Zbor, din București, în 2025 -, asupra căreia încerc să mă aplec atât ca profesor, cât și din dorința de a înțelege viziunea asupra educației a unui intelectual autentic din rândul clerului.
Așa cum se arată în Notă asupra ediției, semnată de autor, cartea propune o viziune integratoare asupra educației, fiindcă actul didactic depășește simpla transmitere de informații. În centrul acestei perspective se află conceptul de „teantropie”, exprimând vocația omului de a se împlini în relație cu Dumnezeu. Astfel, educația este înțeleasă ca orientare a întregii ființe - minte și inimă - spre adevăr și sens. Un aspect important al lucrării este analiza critică a modelelor educaționale contemporane. Deși recunoaște valoarea unor sisteme, precum cel clasic, Montessori sau Waldorf, autorul subliniază lipsa unei unități de viziune și absența fundamentului teologic. În acest sens, educația creștină ortodoxă nu este prezentată ca o alternativă între altele, ci ca o perspectivă care oferă un sens deplin formării umane. Sugestivă este reflecția asupra educației ca „luminare”. Pornind din teologia creștină, și de la analogii cu științele, autorul arată că lumina devine un simbol central al cunoașterii și al vieții, fiind identificată cu Hristos, „Lumina lumii”. În această cheie, actul educațional capătă o dimensiune profundă, de transformare lăuntrică a elevului. Lucrarea abordează și criza actuală a educației, caracterizată prin fragmentare, standardizare excesivă și pierderea sensului. Imaginea „fast-food-ului educațional” surprinde sugestiv superficialitatea unor abordări moderne, în contrast cu nevoia de a descoperi și cultiva vocația unică a fiecărui elev. În finalul Notei, autorul subliniază că rolul educației nu se poate reduce la succes sau performanță, ci trebuie înțeles în lumina scopului vieții însăși: trăirea autentică, orientată spre Dumnezeu, educația devenind astfel un drum al luminării și al împlinirii personale.
Prin profunzimea reflecției și echilibrul dintre teologie și pedagogie, Teantropia este o contribuție valoroasă la discursul contemporan despre educație, adresându-se deopotrivă profesorilor, părinților și tuturor celor preocupați de formarea autentică a omului.
Informațiile fiind dense, accesul la înțelesurile lor uneori presupune un oarecare grad de pregătire teologică, de aceea mă opresc doar asupra uneia dintre lecții, care se referă la o problematică de mare actualitate: „Generația Z - era digitală”, unde autorul analizează impactul tehnologiei asupra modului de a învăța și de a gândi al tinerilor. Sunt evidențiate fenomene precum scăderea capacității de concentrare, dificultatea lecturii aprofundate și tendința de a consuma informația fragmentar, rapid, superficial. Autorul vorbește despre o gravă „criză a culturii textului”, care afectează nu doar performanța școlară, ci însăși structura gândirii.
Analiza este severă, autorul surprinzând realități recognoscibile în mediul educațional actual și invitând la o reflecție serioasă asupra rolului profesorului, a necesității de a regândi raportul dintre tehnologie și formarea intelectuală autentică...
Diagnoza lucidă realizată observă școlile de toate nivelurile, formulându-se un punct de vedere pedagogic solid, marcat uneori de un ton ușor apocaliptic, fiindcă nu toți tinerii sunt afectați în aceeași măsură de tehnologie (chiar dacă aceasta fragmentează atenția, creează dependență, reduce efortul intelectual, slăbind capacitatea de cunoaștere profundă), aceasta având un incontestabil potențial educativ. Cartea este valoroasă prin capacitatea de a surprinde tensiunile reale din educația contemporană, lucrarea invitând la o reevaluare a finalităților actului didactic și a raportului dintre cunoaștere, formare și sens.
Așadar, „Teantropia. Metodica predării științelor în școală” nu este doar o lucrare de pedagogie, ci și un eseu despre sensul educației într-o lume aflată în schimbare accelerată și se adresează, în primul rând, celor dispuși să gândească educația dincolo de cadrele strict tehnice, ca pe un proces profund, care vizează nu doar mintea, ci întreaga ființă.



.jpg)