Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Iuliana Dinu

POEZIE: Iuliana Dinu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 14 Mai 2026

LA MARGINEA PUSTIULUI DIN MINE

La marginea pustiului din mine,
Simt anii grei cum mă strivesc, Părinte.
Te strig atunci, că liniștea mă doare
Și iar zăpezi se-aștern peste cuvinte.

La Tine vin în rugăciuni smerită,
Că sufletul mi-e trist și tulburat,
Aprinde-mi candela să-mprăștie lumină,
Un semn divin trimite-mi din înalt!

Cu fluturi albi să dănțuiesc prin zbor,
Și să privesc spre noul răsărit,
În bulgăraș de lut să mă prefaci,
Pe-obrajii mei să picuri mir sfințit.

DĂ-MI MÂNA-N HORA TA DE FRUNZE

Dă-mi mâna-n hora Ta de frunze, 
De simfonii și taine necuprinse,
Aprinde curcubeu peste întinderi,
Copil să fiu în lumea mea de vise!

Aud cum plânge codrul desfrunzit
Prin ramurile triste suflă vântul,
Suspină-ndurerați copacii goi,
Podoaba lor acoperă pământul.

Peste-amintiri alunecă o rază
Ce-aduce-n suflet caldă mângâiere.
Privesc cum se-nfiripă printre doruri
Și se așterne toamna vieții mele.

Adună-n ea Tu, Doamne, stropi de rouă,
Că tare dragă îmi era cândva,
Din vise frânte să înalț castele,
În verde crud să-mbrac povestea mea!

TU EȘTI RAI, IUBIRE, DOR

Noaptea se pogoară lin,
Peste sufletu-mi ce doare,
Vino-n odăița mea,
Pe a vântului suflare.

Intră-n gândurile mele,
Rătăcite-n miez de noapte,
Doamne, dă-mi un strop de pace,
Șterge-mi lacrima ce cade!

Adu-n palma Ta speranța
Zilelor ce mi-au rămas,
Slova dulce a gurii Tale
Mă-nsoțească pas cu pas.

Tu ești Rai, iubire, dor,
Credință dumnezeiască,
Taină ce din vremuri vine
Cu lumină îngerească.