Icoane O Marie și-o Ioană Vindecare-mi sunt și rană. Împărțit sunt pe din două Ca să-mi fie amândouă Mamele ce mă născură Fără ochi și fără gură Înadins să nu știu care E cea mică
POEZIE: Ciprian Voicilă
Sosirea Călătorului
Azi,
Ți-am gătit odaie curată,
Ți-am gătit masă cu bucate aburinde,
Ți-am gătit pat odihnitor,
În mine.
Neștiut ai sosit,
Nevăzut ai pătruns,
Cu pas tiptil,
În mine.
Călătorule trudit, de mult dor chemat,
Poposind tu în mine,
Azi mi-e bine.
Jugul nu mai e jug,
Trupul nu-i cămașă de forță,
Iar lumea? Nu mai e salon numărul 6,
Cuib strâmt de cuci.
Gromov discută blând cu Raghin,
Mc Murphy rânjește calm
la sora-șefă Ratched,
Iar mâna îmi scrie, în ritmul ei:
„Azi mi-e bine”.
Azi,
Prin Trupul Tău,
Prin Sângele Tău,
Pășind tiptil în mine,
Mie mi-e bine.
Rugăciune de toată vremea
În alergarea mea
Spre Tine,
Mă împiedic eu
În mine.
Mă împiedic în mâna mea,
Întinsă spre noi fructe delicioase,
otrăvitoare, străine.
Mă împiedic în picioarele mele,
Purtându-mă bezmetic
pe cărări bifurcate, străine.
Te conjur
Preabunule, preasfântule!
Pentru a fi și a rămâne pe veci
Cu Tine,
Înstrăinează-mă pe mine de mine!
Încă viu
Vorba clevetită,
Unduitoare, șerpească,
E șoapta Cainului
Din noi.
Încă viu.
Încă viu.



.jpg)