În sprijinul orei de religie

Lucrarea de faţă reuneşte 20 de cercetări în domeniul educaţiei religioase, realizate de către profesori din învăţământul universitar şi din cel preuniversitar, precum şi de către cercetători ştiinţifici în domeniu. Este coordonată de pr. lect. dr. Dorin Opriş şi prof. dr. Monica Opriş, cunoscuţi în spaţiul didactic religios mai ales pentru "Metodica predării religiei" apărută la Editura Reîntregirea din Alba Iulia în anii 2000 şi 2002, dar şi prin câteva manuale de religie, tipărite cu aprobarea Comisiei de învăţământ a Sfântului Sinod.

Apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi al altor susţinători ai educaţiei religioase, prezentul volum se structurează pe cinci direcţii, iar prin studiile elaborate cercetătorii cooptaţi se completează în mod fericit în scopul conturării unei imagini realiste privind educaţia religioasă actuală, venind însă şi cu propuneri concrete de optimizare. Astfel, Misiunea şi consilierea, realităţi şi şanse în educaţia religioasă din şcoala românească (Vasile Timiş) evidenţiază modul în care spiritualitatea şi misiunea creştină pot deveni esenţiale privind demersul educaţional, iar Organizarea educaţiei religioase în şcolile publice: cadrul legal (Irina Horga) propune un echilibru între libertatea părinţilor de a asigura copiilor educaţia religioasă în cadrul învăţământului de stat şi obligaţiile statului de a asigura cadrul legal. Cercetarea la religie, în contextul pedagogiei contemporane (Dorin Opriş, Monica Opriş) prezintă aspecte generale şi particularităţi între acest tip de cercetare şi educaţia religioasă, iar Educaţia moral-religioasă în România. Rezultatele unei cercetări naţionale (Adrian Mircea) este analiză a modalităţilor de realizare a educaţiei religioase în şcoală, dar şi în afara ei. Remarcăm şi Educaţia religioasă în Grecia: identitate naţională şi multiperspectivism (Irina Horga, Mihaela Zaharescu), cu observaţia fundamentală că, pentru Grecia, disciplina religie rămâne un promotor de neînlocuit al valorilor perene. Studiul Preocupare pastorală prioritară şi constantă a Bisericii Romano-Catolice din Italia: predarea religiei în învăţământul public de stat (Teofil Tia) radiografiază suportul consistent de care beneficiază educaţia religioasă în şcolile publice din această ţară, iar Religie şi laicitate în spaţiul public francez (Vasile Creţu) face o analiză a parcursului acestei dimensiuni a educaţiei moderne, un caz particular reprezentându-l provinciile Alsacia şi Lorena, în timp ce Educaţia religioasă în Germania (Gheorghe Dogaru) evidenţiază modul particular de colaborare dintre Biserica Romano-Catolică şi cea Evanghelică. Studiul Educaţia religioasă şi morală în Scoţia (Daniela Ciupală) are la bază cercetări independente realizate de mari specialişti în educaţie din Marea Britanie, iar Educaţia religioasă în Belgia (Gela Oloşutean) evidenţiază particularităţile realizării educaţiei într-o ţară cu trei comunităţi diferite: franceză, flamandă şi germanofonă. Modelul educaţional bizantin şi relevanţa sa pentru şcoala de azi (Ovidiu Panaite) recuperează pentru educaţia religioasă contemporană aspecte utile din perioada de aur de pe malurile Bosforului, iar studiul Aspecte referitoare la educaţia religioasă în şcoală, în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Cazul Vicariatului Ortodox Alba Iulia (Alin Albu) este o sinteză a relaţiei Biserică-Şcoală, privind educatorii creştini, opţiunea pentru religie, evaluarea prestaţiei profesorilor de religie etc. Trei decenii de educaţie religioasă. Modele de bune practici instituţionale şi moral-creştine în şcoala românească (Pantilimon Popovici) priveşte parcursul educaţiei religioase de la momentul 1 Decembrie 1918 până la reforma din 1948, iar cel intitulat Informativ, formativ şi educativ în utilizarea textului biblic în studiul religiei. Cercetare-acţiune (Dorin Opriş) deschide seria prezentării rezultatelor unor "cercetări-acţiune". Tradiţional şi modern în evaluarea şcolară la religie. Cercetare-acţiune (Monica Opriş) este un studiu ce readuce în atenţie problematica atât de complexă a evaluării, iar Rezultate în plan comportamental ale activităţilor realizate în parteneriat Şcoală-Biserică, pentru reducerea actelor violente la elevii de clasa a V-a (Olivia Andrei) este un studiu sugestiv prin însuşi titlul său. Rolul activităţilor religios-morale în armonizarea relaţiilor elev-elev (Ana Usca) este un capitol care surprinde intervenţiile educaţionale realizate prin colaborarea dintre profesorul de religie şi psihologul şcolii, iar în Rolul activităţilor religioase curriculare şi extracurriculare, în progresul spiritual al preadolescenţilor (Lavinia Ştefănuţ) sunt prezentate descriptiv etapele şi concluziile cercetării-acţiune. Problematica familiei - implicaţii teologice şi educaţionale (Gavril Trifa), o raportare concretă şi corectă la valorile familiei, este un alt studiu interesant, iar Relaţia părinţi-copii, încotro? Analiza rezultatelor unei cercetări pe bază de chestionar administrat părinţilor (Ana Fântână) este un capitol deosebit de important pentru concluziile desprinse prin chestionarea a peste 700 de părinţi. Ca "studiu de caz" într-un liceu de elită din România, cartea prezintă Valori religioase şi morale ale elevilor de la Colegiul Naţional "Horea, Cloşca şi Crişan" Alba Iulia (Sorin Schiau). Pentru această lucrare, deosebit de utilă celor angajaţi în osteneala atât de migăloasă a educaţiei religioase, se cuvine apreciere şi recunoştinţă fiecărui semnatar în parte, fără să uităm că distinşii coordonatori şi-au certificat şi de această dată competenţa remarcabilă în domeniul cercetării didactice şi pedagogice.