„Înainte de a ne întâlni noi cu părintele Stăniloae, el s-a întâlnit cu Mântuitorul Iisus Hristos“
A doua conferinţă din cadrul evenimentului „Zilele Sfântului Nectarie“, organizat de parohia „Sfântul Nectarie“ din Iaşi în perioada 15 octombrie-15 noiembrie 2013, l-a avut ca invitat pe arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, care a susţinut prelegerea „Părintele Dumitru Stăniloae şi renaşterea duhovnicească a României în secolul al XX-lea“. Întâlnirea, ce a avut loc în biserica ieşeană după oficierea slujbei Vecerniei şi a Litiei, a fost una atipică, atât prin faptul că invitatul s-a folosit de o prezentare Power-Point ce a rulat pe un ecran de proiecţie, cât şi prin încercarea acestuia de a-i face pe cei prezenţi să-şi dorească să cerceteze şi să aprofundeze opera şi viaţa celui mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea.
„Zilele Sfântului Nectarie“, eveniment organizat de Biserica „Sfântul Nectarie“ din cartierul ieşean Alexandru cel Bun, pentru a marca şapte ani de la aducerea în această biserică a unei părticele din moaştele sfântului taumaturg, au continuat duminică, 27 octombrie 2013, cu cea de-a doua conferinţă intitulată „Părintele Dumitru Stăniloae şi renaşterea duhovnicească a României în secolul al XX-lea“. Invitatul serii de dialog a fost arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, iar moderator, părintele Petrică Lehaci, parohul bisericii ieşene. Din publicul numeros prezent la eveniment au făcut parte şi câţiva părinţi profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, alături de pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iaşi 1.
După cuvântul de deschidere, în care părintele paroh Petrică Lehaci a prezentat invitatul şi tema propusă, a urmat expunerea părintelui consilier Hrisostom Rădăşanu, care a subliniat în debutul cuvântului său că nu este de ajuns doar să apreciem marile personalităţi ale neamului nostru: „În cazul personalităţilor marcante, avem obiceiul să le declarăm mari, să le punem pe un piedestal, să mergem pe lângă ele, admirativ, de cele mai multe ori, fără să reuşim însă să intrăm în contact cu mesajul pe care ele l-au transmis lumii şi Bisericii. De aceea, doresc ca această întâlnire să fie pentru cei prezenţi, şi nu numai, una care să stârnească dorinţa de aprofundare a ceea ce a făcut părintele Dumitru Stăniloae, a lucrurilor în care el a crezut şi pe care ni le-a lăsat ca moştenire“.
Întâlnirea părintelui Dumitru Stăniloae cu Dumnezeul Cel viu
În continuare, intrând în subiectul propriu-zis al conferinţei, invitatul a vorbit despre cum L-a descoperit părintele Dumitru Stăniloae pe Dumnezeu şi despre cum L-a împărtăşit şi celorlalţi, prin operele sale: „Deşi format într-o perioadă în care strălucea cu putere lumina deschiderii faţă de valorile neamului şi faţă de valorile universale, o perioadă în care universităţile din România şi viaţa culturală şi spirituală reprezentau cu adevărat un punct de referinţă pentru societate, părintele Dumitru Stăniloae a dorit să depăşească aceste valori, pregătindu-se pentru o întâlnire pe care doar o intuia, una care l-a ajutat să descopere mai apoi în toate lucrurile prezenţa minunată a Mântuitorului Iisus Hristos. Înainte de a ne întâlni noi cu părintele Dumitru Stăniloae, vă asigur că el s-a întâlnit cu Iisus Hristos, şi a dorit să facă acest lucru într-un mod autentic. Nu vă ascund faptul că, deşi celebre, facultăţile de teologie din acea vreme se mulţumeau prin a transmite câteva informaţii despre Dumnezeu, cu care tinerii studenţi nu prea aveau ce să facă. Acele informaţii puteau fi aflate şi din alte surse, dar adevărata provocare a intrării la o facultate de teologie ar fi trebuit să fie vederea lui Dumnezeu faţă către faţă. Tânărul Dumitru Stăniloae, dorind să-L afle pe Dumnezeu, s-a dus la Facultatea de Teologie de la Cernăuţi, însă nu L-a descoperit pe El acolo. A descoperit numai o ştiinţă seacă, una care nu spunea mai nimic, şi de aceea a renunţat, mergând la Facultatea de Litere. Un an mai târziu după acest moment, Stăniloae s-a întâlnit cu marele său binefăcător, mitropolitul Nicolae Bălan, care l-a întrebat despre bursa pe care i-a dăruit-o pentru a studia la Facultatea de Teologie. Răspunsul a fost unul categoric: «Înaltpreasfinţia Voastră, nu am reuşit să-L găsesc pe Dumnezeu acolo şi de aceea am fugit». Numai din acest episod putem observa cât de doritor era acest om de o întâlnire vie şi autentică cu Domnul. La insistenţele mitropolitului său, Dumitru Stăniloae se va întoarce ulterior la Facultatea de Teologie de la Cernăuţi, va profita de câteva burse doctorale pentru a merge în străinătate, de unde se va întoarce cu microfilmele unor opere nepublicate până atunci în România, cele ale Sfântului Grigorie Palama, în care tânărul teolog îl va descoperi nu pe Dumnezeul retras, serios, abscons al filosofilor şi al teologiei de catedră, ci pe Dumnezeul Cel viu, Cel apropiat, cu care poţi să vorbeşti şi să interacţionezi, Cel care-L poţi vedea. Această întâlnire cu Sfântul Grigorie Palama l-a făcut pe Dumitru Stăniloae să-L iubească şi mai mult pe Dumnezeul pe care Îl căuta. Întreaga lui viaţă şi operă, după aceea, a fost tocmai această căutare şi această găsire concomitentă, paradoxală, a Dumnezeului-Iubire“.
„Scoate-ne de aici, Doamne, nu mai vrem să rămânem aici“
Conferinţa a continuat cu prezentarea datelor biografice ale părintelui Dumitru Stăniloae, cu prezentarea personalităţii sale, a operelor sale de o înaltă ţinută academică şi a mărturiilor despre el din perioada cât a stat în detenţie. „Prin viaţa şi opera sa, părintele Dumitru Stăniloae a fost unul dintre cei care au pus umărul într-un mod cât se poate de consistent, de real şi de autentic la dărâmarea a ceea ce însemna mentalitate şi structură comunistă în secolul al XX-lea românesc“, a remarcat arhim. Hrisostom Rădăşanu.
La final, părintele consilier a rostit emoţionantele cuvinte-rugăciune pe care marele teolog şi părinte le-a spus pe patul morţii, cuvinte de o rară şi tulburătoare reflecţie teologică, pe care le redăm în rândurile ce urmează:
„… Să ieşim de aici… Scoate-ne de aici, Doamne, nu mai vrem să rămânem aici… Doamne, scoate-ne de aici… Vorbim despre Tine, Doamne… Vorbim pentru Tine, Doamne… Plini de har şi de adevăr ne sculăm din somn, nu mai suntem în somn…
Maica Domnului, să ieşim de aici… Hai să ne sculăm… Maica Domnului, nu mai vrem să rămânem aici… Nu mai vrem să rămânem în somn… Până când să rămânem?… Nu mai vrem să rămânem aici… Plini de har şi de adevăr… Vai, vai, vai… Vrem să ne sculăm… Plini de har… Avem şi noi haine… Avem haine… Doamne… Plini de har şi de adevăr… Plini de har şi de voinţa de a vorbi şi de cuvântul adevărului…
Vorbim despre Tine, Doamne… Cu voinţă… Plini de har şi de adevăr… Hai… Hai… Hai!… Plini de har şi de adevăr… Hai… hai… hai… Hai să ne trezim … Hai să ne sculăm… Hai să vorbim… Haide, Doamne… Hai… Hai… Hai… Hai să vorbim…“.