Închinarea la sfintele moaşte, o manifestare a credinţei

Sărbătoarea hramului Sfintei Parascheva adună în fiecare an mii de pelerini din toate colţurile ţării. În aceste zile, oamenii se închină la racla Ocrotitoarei Moldovei şi la cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Despre dorul omului după sfinţenie şi despre harul pe care pelerinii îl iau cu ei odată ce vin la Iaşi să intre în comuniune cu sfinţii a vorbit Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în interviul de mai jos.

Înalt Preasfinţia Voastră, în mod obişnuit, Sf. Cuv. Parascheva este numită "Ocrotitoarea Moldovei", "cea mult folositoare". Am putea-o numi însă, având în vedere tradiţia sărbătorilor care îi sunt dedicate la Iaşi, "aducătoarea de sfinţi"? Sfinţii au fost împreună în viaţa lor pământeană şi sunt împreună în împărăţia cerurilor. Chiar dacă nu s-au cunoscut faţă către faţă din punct de vedere fizic în tipul petrecerii lor pe pământ, lumina rugăciunii lor urcă la Dumnezeu în acelaşi mod şi pe unda acestei rugăciuni ei se cunosc. Din împărăţia cerurilor ei trimit binecuvântarea lor asupra lumii. De-a lungul vremii, aici, la Iaşi, sau în alte zone ale ţării, ierarhi ai Bisericii au făcut în aşa fel încât pelerinii să aibă bucuria închinării la sfintele moaşte. La Iaşi credincioşii au avut bucuria de-a lungul vremii să se închine moaştelor Sfintei Parascheva, dar au avut binecuvântata bucurie să se închine şi moaştelor Sfântului Gheorghe, Sfântului Andrei, Sfântului Nectarie, Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, sau Sfântului Maxim Mărturisitorul, ale cărui sfinte moaşte se află spre închinare în aceste zile. Înalt Preasfinţia Voastră, pelerinii care o iubesc pe Sf. Cuv. Parascheva au în fiecare an posibilitatea de a cunoaşte şi de a cinsti şi alţi sfinţi. Ce mesaj transmite pelerinajul cu moaştele sfinţilor care sunt aduşi la noi în ţară? Omul are un dor nespus după Dumnezeu, după sfinţenie. Acest dor se află în orice fiinţă umană. Acest dor după sfinţenie se manifestă în mai multe feluri. Închinarea la sfintele moaşte este o manifestare a dorinţei omului de a-L vedea, a-L simţi şi a trăi în proximitatea lui Dumnezeu. Proximitatea sfinţilor aduce apa vie după care însetează sufletul omului. Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme despre o criză. Se ştie că punctul de plecare al acesteia este criza spirituală. Sunt oamenii mai evlavioşi din cauza acestei perioade pe care o traversează omenirea? Pe mulţi greutăţile vieţii îi apropie mai mult de Dumnezeu. Harul cerului coboară în special asupra celor cu "inima înfrântă şi smerită", după cum spune proorocul David. Harul lui Dumnezeu este mult mai aproape de omul încătuşat de ispitirile vremii. În vreme de criză, precum este definită perioada pe care o parcurgem, omul are nevoie să fie lângă Dumnezeu. Efortul pelerinilor de a veni la Iaşi să se închine sfintelor moaşte este un răspuns la criza care domină lumea. Omul vine încărcat de poverile acestei vieţi, iar după ce este atins de harul Sfântului Duh devine mai răbdător în faţa greutăţilor vieţii. Înalt Preasfinţia Voastră, aş vrea să ne oprim puţin la personalitatea Sfântului Maxim Mărturisitorul. Cum a venit anul acesta Sf. Maxim Mărturisitorul la Iaşi? Prezenţa moaştelor Sfântului Maxim la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi este un glas adresat pelerinilor în ceea ce priveşte menţinerea în viaţa lor a credinţei drept-slăvitoare. Acest sfânt părinte, călugăr de seamă, cunoscător al culturii vremii, a fost binecuvântat de Dumnezeu să ţină aproape, uneori chiar singur, făclia credinţei celei adevărate. Pentru credinţa în Hristos, Sf. Maxim a devenit în conştiinţa creştinătăţii un mărturisitor. Nădăjduiesc ca prezenţa la Iaşi a sfintelor sale moaşte să fie chemare pentru poporul din ţara noastră astfel încât să conştientizeze şi mai mult credinţa în care a fost botezat. Cum l-aţi descoperit Înalt Preasfinţia Voastră pe Sf. Maxim Mărturisitorul şi cum l-aţi înţeles? În momentul în care a trebuit să mă aplec asupra unui subiect pentru o lucrare, aflându-mă la Institutul "Sf. Serghie" din Paris, Olivier Clement, un mare teolog al vremurilor noastre, m-a sfătuit să mă aplec asupra teologiei Sfântului Maxim. Olivier Clement are o evlavie aparte pentru părintele Dumitru Stăniloae, primul mare traducător şi comentator al Sfântului Maxim. Marele profesor a considerat de cuviinţă să solicite alcătuirea unei lucrări cu titlul "Divino-umanitatea lui Hristos şi îndumnezeirea omului în opera Sfântului Maxim Mărturisitorul". Cu sfială, cu frică de Dumnezeu şi încredere, m-am aplecat timp de câţiva ani asupra acestui subiect. Ajutat de geniul marelui Stăniloae şi sprijinit de profesorul Olivier Clement şi de alte cadre didactice ale Institutului "Sf. Serghie", m-am apropiat din ce în ce mai mult de Sf. Maxim şi l-am simţit mereu aproape. Înalt Preasfinţia Voastră, care sunt virtuţile Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Maxim pe care pelerinii şi le pot împropria, le pot lucra în viaţa lor? Sf. Maxim îl îndeamnă pe fiecare pelerin să cunoască credinţa în care a fost botezat, să cunoască ce înseamnă să fii creştin ortodox, să cunoască mersul creştinului ortodox prin Biserica una sobornicească şi apostolească, să redescopere continuu lumina acestei credinţe şi să o trăiască în adâncimea sufletului său. Omul trebuie să aibă tăria, curajul şi determinarea de a propovădui credinţa. Apropiindu-se de racla Sfintei Parascheva, creştinul cu inimă deschisă poate auzi cuvinte de genul: "Nu uitaţi rugăciunea, bunătatea, smerenia". Sf. Parascheva şi Sf. Maxim să fie cu noi, ca prin rugăciunea lor Dumnezeu să se milostivească în aceste grele, dar nespus de frumoase zile pe care capitala Moldovei le trăieşte. (Interviul a fost difuzat în întregime la Radio TRINITAS, în cadrul emisiunii "Dialogurile TRINITAS", realizată de pr. Bogdan Ţifrea. Adaptare pentru ziar, Constantin Ciofu)