Îndemnuri arhiereşti pentru părinţii cetăţenilor de mâine

Sunt momente în istorie în care creştinii, clerici şi mireni, sunt chemaţi să dea dovada apartenenţei lor la Biserica Creştină. În vremuri de persecuţie, creştinii sunt chemaţi să mărturisească până la sânge credinţa lor cea dreaptă, dar sunt şi momente în care această mărturisire nu trebuie să aştepte o persecuţie, în modalitatea pe care o vedem şi astăzi din nefericire prin multe părţi ale lumii, unde oamenii, ca în primele veacuri creştine, sunt ucişi pentru că-L mărturisesc pe Hristos ca Mântuitorul lumii. Ci şi în perioadă de libertate exterioară, cu foarte multe constrângeri lăuntrice venite din propriile noastre slăbiciuni, dar şi din răutăţile venite din afară, suntem chemaţi să mărturisim dreapta credinţă. Iar în aceste zile, mărturisirea dreptei credinţe este arătată în faptul că ne trimitem copiii la şcoală, la ora de religie. Este o perioadă în care putem cu adevărat să arătăm că suntem creştini ortodocşi şi aceasta să o mărturisim prin faptele noastre, iar fapta care trebuie mărturisită acum este aceea de a ne trimite copilul la ora de religie. Acesta este un mare test la care suntem supuşi, un examen pe care, dacă ne ajută Dumnezeu şi-l trecem cu bine, multe lucruri în viaţa noastră creştină, în viaţa noastră naţională, în viaţa lumii, în cele din urmă pot fi rezolvate. Meditaţi cu atenţie la statura de creştin ortodox cu care aţi fost binecuvântaţi de Dumnezeu în Biserica noastră dreptmăritoare şi înscrieţi-vă copiii la ora de religie! Încercaţi fiecare să luaţi legătura cu cei pe care îi cunoaşteţi şi ştiţi că au copii de aceeaşi vârstă şcolară, pentru a-i convinge în numele lui Dumnezeu şi al neamului românesc, în numele binelui pe care trebuie să-l urmărească fiecare părinte pentru copilul său, să facă acest act de mărturisire şi să sprijine prezenţa orei de religie în şcoală pentru că este ameninţată. Sunt forţe cunoscute sau mai puţin cunoscute care vor să ne îndepărteze de Hristos Domnul pentru a ne fura libertatea, pentru a ne îndepărta de strămoşi, pentru a ne face să ne pierdem vieţuirea noastră dreaptă, autentică, frumoasă, adâncă, înălţătoare şi cuprinzătoare pe acest pământ şi să ne pierdem mântuirea în veşnicie.

† Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Formarea caracterului religios-moral este o necesitate pentru copiii noştri, viitorul de mâine al ţării, nu numai al Bisericii. Acest proces foarte important începe în Familie, se continuă în Şcoală şi se desăvârşeşte în Biserică. În Şcoală se face doar educaţie religioasă, nu îndoctrinare confesională, cum pretind cei potrivnici învăţării religiei, se împărtăşesc valori sufleteşti veşnice, nu simple informaţii. Copiii noştri, crescuţi în familii creştine, au dreptul de a cunoaşte spiritualitatea Bisericii şi tainele credinţei noastre, la şcoală să dobândească deprinderi şi aptitudini care să îi ajute în viaţă, pentru ca şi ei, la rândul lor, să poată întemeia o familie reuşită. Considerăm că într-un stat de drept trebuie respectate şi drepturile majorităţii, nu numai ale unei minorităţi, în condiţiile în care credincioşii ortodocşi sunt majoritari între contribuabilii instituţiilor de învăţământ. Astfel, instituţiile Statului nu vor putea neglija acest lucru, încălcând un drept fundamental al familiei creştine.

† Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului

Solomon, în Cartea Proverbelor, spune un lucru ce rămâne valabil până la sfârşitul veacurilor, şi anume că omul, ca să fie om, trebuie format: „Deprinde-l pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea“. Cea mai mare cucerire după căderea comunismului a fost reintroducerea orei de religie în şcoală. Socotim că e absolut onest ca noţiunile elementare legate de spiritualitatea părinţilor şi a înaintaşilor, copilaşii să le ştie. Dacă nu ar fi ora de religie, nu ar avea o pregătire completă. Ora de religie îi face să posede noţiunile elementare legate de credinţa noastră.

† Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

Nu trebuie să uităm că religia este vocaţie şi apostolat. Este foarte important pentru profesorul de religie să înţeleagă faptul că el este un mărturisitor în şcoala în care îşi face datoria. Este omul lui Dumnezeu care are o misiune cu totul aparte. Dacă nu ne vom îndrepta spre ora de religie în felul acesta, nu o să putem face faţă agresivităţii lumii contemporane, unde secularizarea are diferite aplicaţii şi forme de manifestare, de la simplele adversiuni faţă de elementul spiritual până la răutate. Întotdeauna s-a arătat în lume cel rău şi umbra lui, aşa cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul; prin efectul distrugător al răului pe care îl împrăştie, găseşte suflete slabe şi neputincioase pe care le îndeamnă să fie împotrivă. Dacă vedem lupta secularului împotriva religiosului ne dăm seama că, de fapt, este o altă formă de manifestare a elementului negativ în societate şi că mulţi care se fac exponenţi ai acestor factori sunt deja în întuneric. Ca să spui la ora actuală că nu ai nevoie de icoană, de religie, de spiritualitate, când constatăm în societate atâta răutate şi agresiune, te poţi întreba, cine îl poartă şi încotro este purtat un asemenea om? Este foarte important ca în acest context noi să putem zidi. Biserica se zideşte în continuare. Sunt valori în viaţa noastră, în şcoală, în societate, printre profesori, care trebuie căutate şi valorificate. Prin urmare, suntem convinşi cu toţii că religia este absolut imperativă într-o societate în mişcare. Religia în şcoală este hrana copilului de astăzi şi a adolescentului de mâine.

† Irineu, Mitropolitul Olteniei

Ora de religie este o tradiţie în şcoala românească. Practic putem spune că mai întâi a fost ora de religie în şcoala românească şi apoi au urmat celelalte. Şi spun aceasta având în vedere că şcoala românească îşi are obârşia în pridvorul mănăstirilor noastre ortodoxe. Aici, copiii învăţau să scrie, să citească şi este clar că învăţau a citi de pe buchia Psaltirii, a Bibliei şi a cărţilor de cult. După ce Şcoala a pornit din Biserică, după ce o societate s-a clădit pe morala creştină, astăzi, s-a ajuns să se spună că nu mai ai nevoie de Şcoala care te-a învăţat şi care a crescut acest neam românesc. A nega astăzi ora de religie este pentru mine egal cu a-ţi nega părinţii.

Noi suntem ceea ce suntem astăzi datorită faptului că părinţii noştri mai întâi L-au cunoscut pe Dumnezeu din cărţile noastre bisericeşti şi mai apoi au învăţat celelalte discipline. Este clar că toate marile şcoli din ţara românească au avut ca element de bază religia. În fibra neamului nostru românesc, axa centrală este credinţa în Dumnezeu. A te atinge de fibra existenţială a unui neam înseamnă a distruge un neam. Noi, dacă nu vom mai grăi în limba română şi nu vom mai crede în Dumnezeu, dacă aceste elemente dispar, noi dispărem de pe harta Europei. România va dispărea de pe harta Europei.

† Ioan, Mitropolitul Banatului

Ora de religie este cea mai valoroasă recuperare a Bisericii pentru că întotdeauna Biserica a educat copiii şi Şcoala s-a născut în tinda Bisericii. Această recuperare trebuie să nu fie pierdută, pentru că, aşa cum ne formăm copiii, aşa vor fi cetăţenii de mâine. Copiii sunt cei mai receptivi la tot ceea ce le împărtăşim, tocmai de aceea trebuie să împărtăşească valorile religioase.

Iisus Hristos, Care este în centrul orei de religie, este persoană istorică. Creştinismul a produs o civilizaţie, a produs cu adevărat o cultură atât de valoroasă, cea mai înaltă valoare culturală în domeniul muzical, în domeniul artei, arhitecturii, în domeniul literaturii. Tocmai de aceea se cuvine să ne creştem copiii în astfel de valori. Cine ar renunţa, dintre părinţi, la ora de religie şi-ar mutila propriul copil, pentru că am ascultat oameni care au spus: „Nu cred în Dumnezeu, dar copilul îl dau la religie pentru că acolo nu învaţă decât pozitiv, învaţă să fie mai luminat şi cu un comportament corespunzător societăţii şi oricărui timp“.

Îi felicit pe toţi cei care îşi menţin, ca părinţi, copiii la ora de religie şi îi încurajez pe copii să crească cu vârsta şi cu înţelepciunea, întrucât ora de religie este un liant, Dumnezeu este şi al ştiinţei, dar şi al înţelepciunii. Ora de religie le creează un orizont al înţelepciunii care, în îngemănare cu ştiinţa, formează personalitatea omului pornind din copilărie.

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

Copiii noştri, fără să cunoască credinţa, nu doar a lor şi a părinţilor lor, ci a înaintaşilor lor care, în anumite veacuri, şi-au vărsat chiar sângele pentru ea, cum vor deveni ei oare oameni integri şi verticali?! Nu ne ajunge pedeapsa comunismului ale cărui consecinţe se tot plătesc, şi după 25 de ani de libertate?!?... Oare dacă toţi cei care sunt azi în funcţii de decizie erau oameni integri şi verticali, ţara noastră, şi mai ales atmosfera din poporul nostru sau destinul lui, ar fi arătat la fel?!?... De aceea, pentru binele şi viitorul fiecăruia dintre copiii neamului nostru, astăzi suntem cu toţii responsabili şi este absolut necesar să ne implicăm pentru a nu-i lipsi de „calciul“ sufletesc care să întărească „coloana vertebrală“ a fiinţei lor şi să facă din ei adevăraţi stâlpi pentru poporul din care s-au născut!

† Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei