Întâlnirea sfinţilor (II)

Vezi şi: Întâlnirea sfinţilor

 

Pentru mult râvnitorii pelerini iubitori de sfinţi relatăm în rândurile ce urmează continuarea tulburătoarei file de istorie marcată de întâlnirea moaştelor Sfintei Parascheva cea mult folositoare şi ajutătoare, cu cele ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, făcător de minuni şi ocrotitor al cetăţii Bucureştilor, din anul 1944.

Ecourile pelerinajului cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva la Bucureşti pentru sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din acel an au ajuns în toate colţurile ţării. Zeci şi sute de mii de oameni şi-au îndreptat paşii spre Catedrala patriarhală, unde moaştele au rămas până la 13 noiembrie 1944 (17 zile). Patriarhul Nicodim, încântat de numărul mare al bucureştenilor (jumătate din populaţie a fost prezentă la pelerinaj şi la catedrală în acele zile), a adresat tuturor cuvânt de mulţumire:

"Exprim mulţămirea Noastră public pentru dragostea cu care fiii Bisericii strămoşeşti au luat parte la procesiunea din ziua de 27 octombrie cu ocaziunea aducerii Sfintelor Moaşte ale Sfintei Prea Cuvioasei Maicei noastre Parascheva, de la Mănăstirea Samurcăşeşti (Ciorogârla) la Bucureşti, în trecere spre Moldova.

La chemarea pe care am făcut-o, iubiţii Noştri fii duhovniceşti, cetăţeni ai Capitalei, le-au întâmpinat cu multă credinţă şi evlavie, într-un număr impresionant de mare. Bogat şi sărac, tânăr şi bătrân, învăţat şi neînvăţat, necăutând la vremea potrivnică, venit-a cu mic, cu mare să îngenunche în faţa Sfintelor Moaşte şi să se roage fierbinte ca Sfânta Prea Cuvioasa Maica noastră Parascheva, care ne-a apărat şi ne-a fost pavăză atâta vreme, să ne fie încă pavăză şi fierbinte rugătoare către Dumnezeu.

Procesiunea impunătoare, ce s-a format, a mişcat pe toţi şi a făcut dovadă că primejdiile şi necazurile prin care trece Neamul nostru, nu numai că nu i-au micşorat credinţa, dar i-au făcut-o mai tare şi mai vie.

Noi, Patriarhul Ţării Româneşti şi Părintele vostru sufletesc, am fost cuprinşi de mare mulţămire, iar sufletul nostru s-a umplut de o neasemănată bucurie pentru că aţi rămas aceiaşi fii buni şi ascultători ai Bisericii, cum au fost moşii strămoşii noştri, care acum sunt sigur că se bucură pentru râvna voastră.

Pentru aceea mulţămesc Înaltului Guvern, tuturor autorităţilor civile şi militare, clerului şi credincioşilor şi rog pe Dumnezeu ca prin mijlocirea Sfintei Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, să se îndure de Neamul nostru ca şi în trecut şi să dăruiască linişte şi înţelegere între toţi fiii Ţării, sfârşit cu biruinţă războiului, grabnică şi stătătoare pace pentru noi şi pentru întreaga lume."

Începând cu ziua de 27 octombrie 1944, la Catedrala patriarhală a fost un neîntrerupt pelerinaj al credincioşilor, cu ranguri, vârste şi pregătiri diferite. Erau animaţi de acelaşi dor de a fi împreună cu sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu.

În ziua pomenirii Sfântului Ioan Gură de Aur - 13 noiembrie 1944, după săvârşirea Sfintei Liturghii, ierarhi, preoţi, diaconi şi aceleaşi mulţimi au condus-o pe Sfânta Parascheva prin Bucureşti, la plecarea spre Iaşi.

Presa vremii consemna: "...Poporul în genunchi asculta cu evlavie. Suspine şi bocete se aud pretutindeni. Toţi ochii sunt plini de lacrimi. Ne părăseşte aceea care este comoara Moldovei şi păzitoarea neamului, iar poporului îi vine greu să se despartă..."

Patriarhul Nicodim a spus şi el: "Astăzi Sfânta Prea Cuvioasa Maica noastră Parascheva părăseşte Capitala. Ea pleacă spre Moldova, în oraşul Iaşi, acolo unde moldovenii cu atâta dor o aşteaptă.

Sfânta Prea Cuvioasa Maica noastră Parascheva vă binecuvintează pe voi cetăţenii Capitalei care aţi primit-o cu atâta evlavie şi cu atâta cinstire. Rugăciunile Prea Cuvioasei vor fi pentru noi totdeauna de mare ajutor."

Procesiunea deschisă de un arhimandrit cu Crucea patriarhală era urmată de corul preoţilor, corul călugăriţelor, corul Armatei, arhierei, preoţi şi diaconi, a străbătut bulevardele Brătianu şi Lascăr Catargiu spre Arcul de Triumf. Din presa vremii aflăm: "...Sute de mii de oameni şi-au părăsit casele şi ocupaţiile şi au mers la procesiune... Poporul alături de elevi îngenunchiază şi plânge. Şi ce mulţi sunt cei ce plâng!..."

"La Arcul de Triumf mulţimea toată este în genunchi cât vezi cu ochii, înapoi spre Piaţa Victoriei este o mare de oameni îngenunchiaţi care cântă şi se roagă..."

"Florile, care acoperiseră carul cu Racla, sunt luate cu mare cucernicie şi păstrate de credincioşi ca o ultimă amintire, mai scumpă şi mai de preţ decât orice pentru că este de la Sfânta.

Soarele ce astăzi a strălucit într-un mod deosebit îşi aruncă razele calde şi strălucitoare peste popor, parcă ar voi să-i strângă pe toţi într-o sfântă îmbrăţişare.

Sfânta este urcată în autobuzul care are s-o ducă la Iaşi, acolo unde sufletele credincioşilor ieşeni o aşteaptă cu mult dor. Autobuzul porneşte, muzica intonează: Pentru Rugăciune, iar poporul îngenunchiat priveşte convoiul ce din ce în ce se face nevăzut.

Cu lacrămi în ochi mulţimea începe să se întoarcă spre case mulţumită că s-a învrednicit să petreacă Sfintele Moaşte, la plecarea din Capitală.

După informaţiunile primite în urmă, am aflat că populaţiunea din toate părţile pe unde au trecut Sfintele Moaşte s-a arătat tot aşa de evlavioasă. Satele de pe drumul Ploieştilor încă de dimineaţă se goliseră de locuitori care aşteptau trecerea Sfintei cu lacrămi, cu lumânări şi cu flori. Maicile de la Mănăstirea Ţigăneşti au întâmpinat Sfintele Moaşte la trecerea spre Ploieşti şi s-au închinat cu multă evlavie.

Poporul nostru a dat dovadă că primejdiile nu-i micşorează credinţa, ci i-o întăreşte, iar cinstirea pe care îndeosebi a dat-o totdeauna Sfintei Vineri s-a arătat că este cinstire din adâncă convingere şi credinţă, pentru că, luând Crucea, a urmat lui Hristos şi lucrând a învăţat să nu ne uităm la trup, căci este trecător, ci să purtăm grije de suflet de lucrul cel nemuritor."

Exemplul de comuniune dintre Sfinţii Dimitrie cel Nou şi Parascheva este grăitor pentru lumea în care trăim noi, lipsită tot mai mult de iubire, înţelegere şi urmare a sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Întâlnirea cu sfinţii este întotdeauna o binecuvântare, pentru cei care înţeleg semnificaţia unui pelerinaj, care este de fapt drumul vieţii noastre, având drept ţintă Împărăţia lui Dumnezeu.