Întoarcerea aduce iertare şi bucurie, nu judecată

Pilda fiului risipitor, sau a întoarcerii fiului risipitor, consemnată în Evanghelia după Sfântul Luca la capitolul 15, este una dintre cele mai cunoscute pilde rostite de Mântuitorul Hristos. Ea a mai fost denumită Pilda celor doi fii, sau Pilda tatălui milostiv, arătându-se bogăţia de înţelesuri şi interpretări. Pilda fiului risipitor arată aventura unui fiu plecat din casa părintească într-o ţară îndepărtată, cheltuirea moştenirii sale în desfrânare, decăderea lui, viaţa în sărăcie şi umilinţă, întoarcerea la casa părintească, iertarea şi reintegrarea lui în familie. Plecarea fiului risipitor din casa tatălui său şi solicitarea părţii lui de avere exprimă dorinţa acestuia de a trăi libertatea departe de casa părintească şi de comuniunea cu familia sa. În vremea aceea nu era normal ca averea unei familii să fie împărţită între fii decât după ce tatăl murea. „Faptul că tatăl a dat repede partea de avere fiului tânăr, împlinindu-i astfel voinţa, pare surprinzător pentru că acesta îşi asumă riscul risipirii părţii de avere pe care o dăruieşte fiului dornic să se exprime şi să-şi construiască viaţa sa într-o distanţare de casa părintească, într-o plecare în altă parte. Prin aceasta trebuie să înţelegem că tatăl celor doi fii este chipul Tatălui ceresc care respectă şi libertatea oamenilor de a se îndepărta de El, care respectă libertatea omului de a folosi ceea ce a primit în mod liber, necondiţionat. În acest respect al libertăţii nu se arată o indiferenţă a tatălui faţă de fiul tânăr care dorea să plece de acasă, ci iubirea lui milostivă, îngăduitoare, o iubire care respectă libertatea tânărului“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. Aventura libertăţii păcătoase îl duce pe fiul plecat la pierzanie. Şi-a cheltuit averea cu desfrânatele, iar când a ajuns la strâmtorare nimeni nu l-a ajutat. Ba, mai mult, trăieşte starea totală de umilinţă, ajungând să fie îngrijitorul porcilor, animale considerate spurcate de evrei. Din această stare el se hotărăşte să se întoarcă în casa părintească, cu speranţa că va fi făcut măcar servitor al familiei sale. Pe când se întorcea, fiul este văzut de la depărtare de tatăl său, care îi iese înainte şi-l primeşte în braţele sale. „Tatăl văzând de departe pe fiul, care a început să se întoarcă acasă, i s-a făcut milă de el şi alergând înaintea lui l-a îmbrăţişat, l-a sărutat fără să-i mai facă vreun reproş, fără să-i amintească cât de mult a risipit din ceea ce a primit, ci a exprimat bucuria că fiul care era mort în păcat a înviat, cel pierdut din comuniunea casei părinteşti a fost aflat, regăsit, reintegrat, recuperat. Evanghelia de astăzi este Evanghelia pocăinţei ca recuperare a omului mort în păcat şi pierdut departe de Dumnezeu, prin înstrăinarea de Dumnezeu“, a arătat Preafericirea Sa. Fiul primeşte de la tatăl său daruri: haina cea dintâi, inel de aur şi încălţăminte în picioare. Haina exprimă începutul bun în viaţă, faptele bune, dar şi harul iertător al lui Dumnezeu. Inelul pus în deget exprimă prin forma rotundă iubirea neîntreruptă, nediminuată şi neschimbătoare a lui Dumnezeu, dar şi harul înfierii. Încălţămintea arată puterea de a păşi peste ispite, încercări şi curse ale vrăjmaşului, iar ospăţul cel mare este Sfânta Împărtăşanie pe care omul o primeşte după spovedanie. „Prânzul bogat este prefigurarea Prânzului eshatologic din Împărăţia lui Dumnezeu, Prânzul pe care Dumnezeu îl oferă cu generozitate şi bucurie tuturor celor care s-au întors la El, deşi înainte erau păcătoşi, şi au împlinit apoi voia Lui“, a spus Patriarhul României.