Învăţături despre asceză şi Sfânta Cruce
În cea de-a treia duminică a Postului Mare, în care Biserica a rânduit cinstirea Sfintei Cruci, arhiereii olteni au slujit Sfânta Liturghie în mai multe lăcaşuri de închinare. Fiecare slujbă a fost încununată cu sfaturi duhovniceşti şi cuvinte de învăţătură despre dimensiunea ascetică a trăirii ortodoxe.
Cea de-a treia duminică a Postului Mare a adunat numeroşi credincioşi la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Parohia Rovinari I, Protoieria Târgu Jiu Sud, judeţul Gorj. Bucuria duhovnicească a fost sporită în această zi de sărbătoare de prezenţa în mijlocul credincioşilor a Înalt Preasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Cuvânt despre teologia Sfintei Cruci
La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a vorbit credincioşilor prezenţi despre semnificaţia şi rolul Sfintei Cruci în viaţa noastră. „Noi credem că Sfânta Cruce este întotdeauna împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos. Mântuitorul nu Se desparte de Cruce şi putem spune că El rămâne răstignit până la sfârşitul veacurilor, când le va face pe toate iarăşi noi. Atunci va fi un cer şi un pământ nou. El rămâne pe Sfânta Cruce, pentru că Se jertfeşte permanent şi suferă pentru fiecare dintre noi! Este pe Sfânta Cruce ca noi să avem prin Sfânta Euharistie, permanent, Trupul şi Sângele Său în Biserică. Atunci când preotul face Sfânta Proscomidie, adică atunci când pregăteşte Sfintele Daruri, el împunge cu suliţa în pâine şi spune: «Şi unul din ostaşi a împuns în coasta Lui şi a ieşit sânge şi apă». Deci, toată Sfânta Liturghie este jertfa Crucii şi a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos! Aşadar, ori de câte ori aducem prescurea la biserică, noi gândim că această prescură va deveni Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru viaţa lumii!“. În continuare, IPS Părinte a arătat că acolo „unde vedem Crucea Domnului, vedem şi pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar unde vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos, ne gândim că El S-a jertfit şi a înviat pentru noi. Iar dacă privim Sfânta Cruce, ne gândim şi la nevoinţă, adică trebuie să ne ostenim şi noi! Dacă Mântuitorul Hristos, Care n-a avut păcat, a suferit pentru noi oamenii atâtea bătăi, scuipări, loviri, biciuiri şi atâtea ocări, la rândul nostru, trebuie să suferim pentru păcatele noastre, fie prin post, fie prin rugăciune, fie prin răbdare. Răbdarea încununează, pentru că ea aduce întărire sufletului, întărire trupului şi cununa nevestejită a Împărăţiei cerurilor. Aşadar, osteneala postului este aşezată la piciorul Sfintei Cruci. Fiecare ne purtăm crucea pe Golgota existenţei noastre, dar nu spre un loc al disperării, ci spre un loc al biruinţei, al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, şi, bineînţeles, al învierii noastre!“.
Liturghie arhierească la Catedrala arhiepiscopală din Râmnic
La Râmnicu Vâlcea, Înalt Preasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Nicolae“. La finalul slujbei Utreniei, în timpul unei procesiuni care are loc în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce a fost scoasă din Sfântul Altar spre închinare. Acest ritual aminteşte ceremonia liturgică a expunerii sau înălţării solemne şi a cinstirii generale a Sfintei Cruci care avea loc odinioară la Ierusalim, apoi la Constantinopol, în Vinerea Patimilor. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Sfântul Antim Ivireanul“ a Catedralei arhiepiscopale, condusă de prof. Marian Cristi Stroe. La finalul slujbei, IPS Părinte Gherasim i-a binecuvântat pe credincioşii prezenţi la Sfânta Liturghie, urându-le să petreacă acest post în pace şi linişte sufletească.
Binecuvântări arhiereşti pentru credincioşii din Chiţeasca Oltului
Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, a săvârşit slujba Sfintei Liturghii în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ a Parohiei Chişeasca. La finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte a menţionat că Sfinţii Părinţi au rânduit ca în duminica cinstirii Sfintei Cruci să se citească o Evanghelie care să ne vorbească despre cruce, dar nu despre cruce în sens material, văzut, ci în înţeles spiritual. În această pericopă evanghelică „Mântuitorul Hristos zice: «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie» (Mc. 8, 34). Despre care cruce vorbeşte Domnul? Hristos dă aici cuvântului «cruce» un înţeles spiritual: crucea ca viaţă creştină, pe care fiecare dintre noi suntem chemaţi să o ducem aici pe pământ. Cuvintele «să se lepede de sine» înseamnă «să-şi lepede egoismul», pentru a putea asculta de Dumnezeu mai mult decât de sine. Nu există ascultare de Dumnezeu fără lepădare de sine - renunţare la sine, în favoarea predării în mâinile lui Dumnezeu. Expresia «să-şi ia crucea» înseamnă ca, odată predat lui Dumnezeu, «să-şi asume viaţa aceasta» - cu bucuriile, dar şi cu întristările ei; cu biruinţele, dar şi cu eşecurile ei. Despre această «cruce a vieţii» ne vorbeşte Evanghelia, cruce pe care trebuie să ne-o asumăm cu demnitate şi bărbăţie creştină şi aşa să-I urmăm lui Hristos. Cuvintele «să-Mi urmeze Mie» ne cheamă să abordăm viaţa aceasta ca pe o luptă, pentru că viaţa în Hristos nu este o viaţă oarecare, ci este luptă acerbă cu tot ceea ce ne împiedică de a-I urma Lui. Spre finalul acestei Evanghelii este menţionată şi Împărăţia lui Dumnezeu, pe care unii o pot gusta încă din această viaţă, chiar înainte de a muri. Să ne aducem aminte de cuvintele Domnului din altă Evanghelie, când spune: «Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!» (Lc. 17, 21). Împărăţia lui Dumnezeu se va înfiripa încet-încet înlăuntrul nostru doar dacă vom înţelege să-I slujim lui Hristos aşa cum ne-o cere El. Ea începe încă de aici de pe pământ şi se continuă în mod firesc în viaţa de dincolo. Iar dacă voim să dobândim Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să o abordăm ca pe o cruce, ca pe o luptă şi ca pe o jertfă.“