Învierea Bisericii „Sfânta Vineri“ - Herasca din Bucureşti

Data: 23 Martie 2008

▲ Cuvântul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit ieri, la sfinţirea locului noii biserici „Sfânta Vineri” - Herasca din Capitală ▲

Chinuită şi omorâtă prin demolare, în ziua de vineri, 19 iunie 1987, din ordinul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, biserica „Sfânta Vineri” - Herasca din Bucureşti, un simbol al Capitalei, începe să învie astăzi, 23 martie 2008, duminica a 2-a din Postul mare, cu trei zile înainte de sărbătoarea Bunei Vestiri, prin punerea pietrei de temelie pentru reconstruirea ei, nu departe de locul pe care ea a dăinuit 148 de ani, din 1839 până în 1987.

Părintele Gelu Bogdan, fost paroh al bisericii „Sfânta Vineri” - Herasca, care a trăit puternic tragedia martiriului acestei biserici în 1987, a fost numit de noi paroh al noii biserici „Sfânta Vineri” - Herasca, pentru că, timp de aproape 21 de ani, s-a ostenit şi a luptat pentru reconstruirea acestei biserici, obţinând un nou teren, din partea Primăriei sectorului 3 al Capitalei şi s-a îngrijit de proiect şi de toate aprobările necesare, pentru ca lucrările să poată începe în curând. Sperăm că lucrările vor începe în zilele următoare.

Îndată după începerea lucrărilor, dorim să oferim parohiei „Sfânta Vineri” - Herasca un veşmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, ca semn de preţuire şi încurajare pentru lucrarea de reconstruire a bisericii „Sfânta Vineri”, ca simbol al chemării clerului şi credincioşilor la ajutorare şi împreună-lucrare sfântă.

Un act de dreptate

Reconstruirea bisericii „Sfânta Vineri” - Herasca are trei semnificaţii majore:

În primul rând, această lucrare este un act de dreptate, în înţelesul unei reparaţii morale şi al unei ridicări din umilire şi moarte, întrucât biserica a fost demolată, în mod nejustificat, după ce, cu puţin timp înainte, fusese restaurată şi arăta ca o bijuterie. În cel mai rău caz, ea putea fi translată, dar nu demolată. Dictatorii Ceauşescu, care au fost autorii morali ai căderii bisericii „Sfânta Vineri” din Bucureşti, într-o zi de vineri, în amiaza zilei de 19 iunie 1987, au căzut şi ei de la putere, tot într-o zi de vineri, dar în data de 22 decembrie 1989, zi în care se prăznuia Sfânta Anastasia, care se tâlcuieşte „cea care înviază”. Astfel, biserica „Sfânta Vineri”, răstignită prin demolare, într-o zi de vineri, în anul 1987, este chemată la înviere astăzi, 23 martie 2008, într-o duminică, zi a Învierii, din Postul Mare, când înaintăm duhovniceşte spre marea sărbătoare a Sfintelor Paşti. Iar pentru că această duminică de azi se mai numeşte şi Duminica Sfântului Grigorie Palama, noua biserică „Sfânta Vineri” va avea şi un al doilea hram, şi anume pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, care s-a nevoit ca monah la Sfântul Munte Athos, în părţile în care se află acum Schitul românesc Prodromu, apoi a devenit Arhiepiscop al Tesalonicului. El a apărat dreapta credinţă ca pregustare a slavei împărăţiei lui Dumnezeu, ca vedere duhovnicească a luminii dumnezeieşti necreate şi netrecătoare. Sfântul Grigorie Palama a trecut la viaţa veşnică în anul 1359, în acelaşi an în care a luat fiinţă Mitropolia Ţării Româneşti, cu aproape 650 de ani în urmă. Primul care a tradus opera sa într-o limbă modernă a fost părintele Dumitru Stăniloae, un mare admirator al bisericii „Sfânta Vineri” - Herasca.

Un act de demnitate

În al doilea rând, reconstruirea bisericii „Sfânta Vineri” - Herasca, din Bucureşti este un act de demnitate a clerului şi credincioşilor din Bucureşti, sprijiniţi de autorităţi şi de oameni generoşi. Dacă vrem să fim preţuiţi şi respectaţi, trebuie să respectăm noi înşine propria noastră identitate şi spiritualitate, rădăcinile noastre spirituale şi moştenirea sfântă pe care am primit-o şi pe care trebuie să o îmbogăţim şi să o transmitem generaţiilor viitoare.

Prin reconstruirea bisericii „Sfânta Vineri” - Herasca din Bucureşti se replantează pomul roditor de evlavie şi de sfinţenie care a fost smuls şi aruncat de dictatura comunistă atee, demolatoare de biserici, de suflete şi de demnitate.

În al treilea rând, reconstruirea bisericii „Sfânta Vineri” - Herasca din Bucureşti reprezintă un act de solidaritate şi cooperare frăţească, pentru că, odată cu edificarea bisericii din zid, ne edificăm şi sufleteşte în starea de comuniune a credinţei lucrătoare prin iubire şi fapte bune. Simbol al evlaviei ortodoxe româneşti, biserica „Sfânta Vineri” - Herasca cea veche era, iar cea nouă va fi, şi un simbol al sintezei dintre stilul arhitectonic răsăritean şi cel occidental, exprimând astfel vocaţia poporului român, deodată latin şi ortodox, de a construi în lume punţi de dialog şi cooperare, precum şi arcade sau turle ale învierii, frumuseţii şi bucuriei.

Mulţumim tuturor celor ce au ajutat până acum şi celor ce vor ajuta ca biserica „Sfânta Vineri” - Herasca din Bucureşti să fie reconstruită, împodobită şi sfinţită spre slava lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui şi pentru mântuirea credincioşilor.

Biserica „Sfânta Vineri” va reapărea pe harta Bucureştiului

Ieri s-a pus piatra de temelie şi s-a sfinţit locul pentru Biserica „Sf. Vineri” din Bucureşti, continuatoare a bisericii „Sf. Vineri” - Herasca, dărâmată de comunişti în anul 1987. Slujba de sfinţire a fost oficiată de PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La eveniment au fost prezenţi mai mulţi preoţi din capitală, reprezentanţi ai Primăriei sectorului 3 al Capitalei, academicieni şi oameni de cultură, înconjuraţi de o mulţime de credincioşi.

Părintele Gelu Bogdan, parohul bisericii, şi alţi doi preoţi din Basarabia, care vor coordona ridicarea bisericii, au fost binecuvântaţi de Patriarh. Părintele Patriarh i-a îndemnat să împodobească noua biserică la fel ca pe cea „răstignită de regimul comunist”, oferindu-le în dar cartea „Foame şi sete după Dumnezeu. Înţelesul şi folosul postului”, scrisă de Preafericirea Sa.

Biserica, ce va fi ocrotită de Cuv. Parascheva, Sf. Ioan Botezătorul şi Sfântul Grigorie Palama, se va ridica la 150 de metri distanţă de vechea locaţie, în apropierea Teatrului Evreiesc, din Piaţa Sfânta Vineri. (George Aniculoaie)