Invitaţie la lectură

Editura TRINITAS a Patriarhiei Române a publicat recent volumul „La bursa adevărului“, semnat de doamna Lidia Stăniloae. Evenimentul editorial este, întâi de toate, rezultatul unui reflex firesc în raport cu realităţile din apropiatul nostru imediat, din care autoarea reuşeşte să surprindă, în nuanţe diferite, luminile şi umbrele pe care acestea le conţin.

Se vorbeşte aşadar despre lucruri simple. Despre bun-simţ şi îngăduinţă. Despre modestie şi onestitate. Despre sfinţenie şi credinţă. Despre adevăr şi minciună. Despre curajul de a mărturisi adevărul, care, după cum remarcă autoarea, „este incomod, nu aduce profituri imediate, nu ajută la dobândirea puterii, a autorităţii, a dreptului de a-i stăpâni pe ceilalţi“. Astăzi, a devenit o „nebunie“ să spui lucrurilor pe nume, să nu te ascunzi în spatele cuvintelor faţă de cele pe care le intenţionezi sau le-ai împlinit deja. Ba mai mult, pe o „piaţă“ dintotdeauna liberă, au ajuns să fie „tranzacţionate“ ca la o bursă valori netranzacţionabile în sine. De aceea, autoarea remarcă ironic, dar pertinent, „poate că la bursa adevărurilor ar trebui să crească şi cursul adevărului despre sfinţenie, credinţă adevărată, smerenie, ajutor dat celor în nevoie şi de îndrumare pe drumul aspru şi anevoios al credinţei, care apropie omul de Dumnezeu“.

Se identifică aşadar o lipsă. Ceea ce îl împuţinează pe om. Lipsurile ca ciuntiri, care generează scăderi lăuntrice. Acestea sunt înlocuite, uneori fără discernământ, de surogate ridicole. Cultura provizoratului, a superficialităţii sunt fructele acre, în plan lăuntric, ale lipsei cauzale, dar dulci în raport cu „acum-ul“, care, în mod greşit, nu mai are perspectiva veşniciei, a nemuririi, şi în care bietul suflet orbecăie aşteptându-şi „moartea“ eternă. Lipsurile nu pot fi înlocuite cu ceva provizoriu - cauza acestora fiind una ontologică, esenţială -, ci este nevoie de o reaşezare a omului în planul creşterii interioare, prin practicarea virtuţilor. Acest efort lăuntric necesită timp, perseverenţă constantă, deschidere responsabilă şi onestă mai întâi faţă de noi înşine, dar este singurul mod prin care ne putem înălţa chipul spre lumină, ridicându-l din spectrul celor ne-necesare.

Aparenţa, aroganţa, minciuna, necinstea, falsa cucernicie, lipsa decenţei apar astfel ca un dezechilibru interior, ca o stare nefirească, care ştirbeşte frumosul şi lumina de pe chipul omului. Acest cadru, analizat în multe locuri cu precizie matematică de către autoare, îl invită pe cititor în primul rând la introspecţie. În acelaşi timp, îl atenţionează că raţiunea trebuie ajutată de o sforţare lăuntrică sinceră, prin rugăciune, adresată „Părintelui nostru“ ceresc. Această angajare trebuie să meargă spre transcendent! Pe verticala prin care coboară lumina, noi trebuie să ne înălţăm chipurile, primind astfel harul divin care vine odată cu ea. Această prezenţă tainică prin care noi mişcăm lăuntric este izvorul „cu apă vie“. Cât de absent să fie Dumnezeu în preocupările celor care se îndoiesc de existenţa Lui, dar care îi rostesc numele la timpul prezent, în mod constant, fie şi prin negaţie? Cât de absent este El în viaţa noastră? Pe cât de prezentă este invocarea numelui Lui în efortul unora de a-L respinge, contesta, pe atât de absent să fie El în viaţa noastră? Dumnezeu, cel Ce este (cf. Ieşirea 3, 14; Ioan 8, 58; Apocalipsa 1, 4, 8)? Să „încercăm“ deci, după cum ne invită şi autoarea, să lucrăm binele şi toate celelalte virtuţi, să răspundem chemării tainice a lui Dumnezeu cu bunătate şi înţelepciune, Cel de la Care vine tot ajutorul.

Lecturarea cărţii este fascinantă. Ideile se însoţesc unele pe altele de exemple concrete din lumea reală, din experienţele trăite sau descoperite prin intermediul lecturii de către autoare. Întâlnim personalităţi reale din timpuri şi spaţii diferite, din medii culturale şi sociale diferite, de la scriitori, fizicieni, chimişti valoroşi, până la oameni simpli, dar autentici, modele vii de credinţă şi bun-simţ, pentru care „a trăi frumos“ înseamnă „a fi împreună cu celălalt“. O carte care invită şi însoţeşte deopotrivă, care îţi devine prieten, gata să-ţi spună multe lucruri tainice, încă din primele sale pagini.