Ion Cantacuzino, cercetător dedicat
Ion Cantacuzino (1863-1934) a fost un cunoscut medic și microbiolog român, fondatorul școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române. A fost numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București (1901) și director general al Serviciului Sanitar din România (1907).
A înființat instituții precum „Institutul de Seruri și Vaccinuri” (1921), care, în prezent, îi poartă numele, Laboratorul de „Medicină Experimentală” (1901) din cadrul Facultății de Medicină, dar şi publicaţii de specialitate: „Revista Științelor Medicale” (1905), „Annales de Biologie” (1911) și „Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie”.
Cantacuzino a inventat vaccinul antiholeric (cunoscut și ca Metoda Cantacuzino), iar în timpul Primului Război Mondial a avut o contribuție deosebită la combaterea epidemiei de tifos. Datorită lui, România a devenit a doua țară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuților împotriva tuberculozei.