Iov Volănescu, cuviosul sub persecuţia comunistă

Cuviosul Ion Volănescu era originar din Cândeştii Buzăului, născut în 1903 într-o familie simplă. Tânărul Ion Volănescu a urmat o şcolarizare în domeniul economic, fără nici o legătură cu pregătirea bisericească. A intrat în vâltoarea curentelor politice naţionaliste interbelice, însă după eşecul guvernării legionare şi-a dat seama că adevărata cale de urmat este cea a rugăciunii. După ce şi-a ispăşit condamnarea, în 1944 a intrat în monahism la Mănăstirea Ciolanu, cu numele Iov. Însă, pentru trecutul său politic, a fost urmărit permanent de organele poliţiei politice comuniste, de fiecare dată fiind nevoit să-şi găsească o altă mănăstire. În 1948 şi-a găsit un loc de rugăciune la Mănăstirea Hodoş Bodrog. A fost arestat în 1952 la un simplu denunţ al împuternicitului de culte, eliberat pentru lipsă de probă, însă după o chinuitoare anchetă. A fost rearestat în 1959 pe motiv că prin viaţa monahală îşi continuă activitatea legionară. A fost condamnat la 15 ani muncă silnică, dar eliberat prin amnistia generală din 1964. După eliberare a revenit la Hodoş Bodrog, însă autorităţile l-au obligat să plece când au constatat cum acesta era căutat de mulţimile de credincioşi. În ultimii ani din viaţă a slujit la biserica Mănăstirii Dealu. Era cercetat de credincioşi. Însă Securitatea a vrut să pună capăt acestei situaţii. În ianuarie 1976, părintele Iov a fost găsit împuşcat în ceafă. A fost înmormântat la Mănăstirea Viforâta.