IPS Nicolae, la aniversare

Astăzi, 21 noiembrie, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului împlineşte venerabila vârstă de 88 de ani. Ierarh cărturar, cu o operă bogată şi inedită, Înalt Preasfinţia Sa este o personalitate care a marcat istoria Bisericii Ortodoxe Române şi pe cea a Bisericii locale din ultimii aproape 50 de ani care au trecut de la instalarea sa în scaunul vlădicesc de la Timişoara.

Nicolae Corneanu s-a născut la 21 noiembrie 1923, la Caransebeş, într-o familie preoţească. Între anii 1934 şi 1942 urmează şcoala elementară şi liceul în localitatea natală. Pleacă apoi la Bucureşti, unde urmează cursurile Facultăţii de Teologie între anii 1942 şi 1946. În anul 1943 este hirotonit diacon celibatar, de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în biserica Parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. În 1946 devine licenţiat în Teologie. După absolvirea facultăţii, se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi susţine teza cu titlul: "Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului", sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman. Revine pe plaiurile natale şi este numit profesor suplinitor la Academia Teologică din Caransebeş (1 aprilie 1947 - 1 septembrie 1948). După desfiinţarea episcopiei de aici, merge la Timişoara, unde este numit, în anul 1949, secretar, apoi referent principal la Centrul Eparhial, iar între anii 1952 şi 1956, ocupă funcţia de consilier cultural. Din anul 1956, îşi reia activitatea în învăţământul teologic, ca profesor la seminarul din Caransebeş, unde predă limbile greacă şi franceză, până la 1 martie 1959, când devine conferenţiar universitar, la catedra de Îndrumări misionare a Institutului Teologic din Sibiu, predând Teologia simbolică şi Limba greacă. În anul 1960 este hirotonit preot de patriarhul Teoctist, pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie, în acelaşi an, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege în funcţia de Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Se călugăreşte la Mănăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor la 12 ianuarie 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit arhiereu în Biserica "Sfântul Spiridon Nou" din Bucureşti la data de 15 ianuarie 1961, de către patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de Episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie, în acelaşi an, în Catedrala episcopală veche din Arad. La 17 februarie 1962, Colegiul Electoral al Patriarhiei Române îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului, iar instalarea are loc duminică, 4 martie 1962, în Catedrala mitropolitană din Timişoara, în prezenţa patriarhului Justinian şi a altor membri ai Sfântului Sinod. Tot în anul 1962 este ales membru permanent al "Grupului de studii patristice", înfiinţat de Comisia "Credinţă şi constituţie" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. În anii î80 colaborează cu Institutul ecumenic "Pro Oriente" din Viena, susţinând mai multe comunicări ştiinţifice. De asemenea, între anii 1978 şi 1981 este membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. În aceeaşi calitate de Mitropolit al Banatului, a făcut parte din delegaţiile Bisericii noastre care au vizitat Patriarhia Bulgară (1966), Bisericile vechi-orientale din Armenia, Egipt, Etiopia şi Siria (1969, 1979, 1997), Patriarhia Rusă (1971), Biserica Greciei (1971), Biserica Veche Orientală din Etiopia (1971), Biserica romano-catolică din Belgia (1972), Biserica Luterană din Suedia (1987), Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului (1978, 1981, 1989), Patriarhia Sârbă (1981, 1995) şi Patriarhia Ierusalimului (2000). A răspuns o vreme de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, vizitând de mai multe ori parohiile din S.U.A. şi Canada (1979), parohiile româneşti din Australia şi Noua Zeelandă (1984) şi parohiile ortodoxe româneşti din Europa Occidentală. În perioada aprilie - iunie 1967 a fost locţiilor de mitropolit al Ardealului, iar în perioada octombrie 1977 - aprilie 1978, a fost locţiilor de mitropolit al Olteniei. În repetate rânduri a suplinit Episcopia Aradului şi o vreme, pe cea a Caransebeşului. I-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Institutul Teologic Protestant din Cluj (1978), Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad (2003), Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003), Universitatea de Ştiinţe Agricole ale Banatului (2003) şi Universitatea de Vest din Timişoara (2003). Drept urmare a neobositelor sale preocupări cărturăreşti, Înalt Preasfinţia Sa Nicolae a fost ales, în anul 1992, membru de onoare al Academiei Române. Este preşedintele de onoare a numeroase fundaţii şi societăţi, iar din anul 1992 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. I s-a conferit titlul de "cetăţean de onoare" al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş. În anul 1997 primeşte distincţia "Pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii", conferită de Grupul pentru Dialog Social. În anul 2000 i se decernează ordinul naţional "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce, conferit de Preşedinţia României. În decembrie 2007 i se conferă, de către Consiliul Judeţean Timiş, premiul "Pro cultura timisiensis" pe anul 2007. A tipărit în volum 25 de lucrări, contribuţii proprii sau traduceri, şi a alcătuit sute de articole apărute în mai multe reviste şi publicaţii, precum "Învierea", "Altarul Banatului", "Studii teologice", "Ortodoxia", "Jurnalul literar", "Orizont", "Gândirea", "Vatra", şi a acordat interviuri posturilor locale şi naţionale de radio şi de televiziune. Cu ocazia aniversării sale de astăzi, colaboratorii de la Centrul Eparhial, protopopii, clericii şi monahii din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei urează Înalt Preasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului un sincer "La mulţi ani!", însoţit de rugăciunea caldă, către Bunul Dumnezeu, de a-l păzi "întreg, cinstit, în pace, îndelungat în zile", spre binele Bisericii şi eparhiei noastre.