Istoria tipografiei Parohiei Timişoara Iosefin

Din cauza devalorizării banilor după cel de-al Doilea Război Mondial, Parohia Timişoara IV Iosefin a pus la punct o strategie economico-financiară prin care să se asigure stabilitatea şi independenţa financiară a parohiei şi a înfiinţat Tipografia parohială ortodoxă română Timişoara IV Iosefin. Cu timpul, tipografia parohială a desfăşurat o rodnică şi frumoasă colaborare atât cu nou-înfiinţata Eparhie a Timişoarei, cât şi cu alte eparhii din ţară.

Materialul de faţă are ca punct de plecare o informaţie sumară, strecurată în biografia preotului Iova Firca, paroh la Biserica Timişoara Iosefin între anii 1943 şi 1952, potrivit căreia preotul în cauză a înfiinţat, împreună cu colegii săi, o tipografie, în care s-au plasat banii parohiei, ameninţaţi cu devalorizarea. Aşadar, preoţii şi Consiliul parohial au pus la punct o strategie economico-financiară în acei ani după Primul Război Mondial, ani de criză, de lipsuri, de sărăcie, care să aducă profit, să asigure stabilitatea şi independenţa financiară a parohiei şi să fie utilă, totodată, nou-înfiinţatei Eparhii a Timişoarei, mai ales că aceasta din urmă, fiind la început de drum, nu dispunea încă de o tipografie. La 9 martie 1945, preotul Iova Firca, preşedintele Consiliului parohial, a adus la cunoştinţa consilierilor că pentru a salva banii bisericii de la devalorizare a intrat în tratative cu Zaharia Pop, refugiat din Cluj, pentru a cumpăra tipografia acestuia cu suma de 6.000.000 de lei şi-i roagă pe cei prezenţi să aprobe aceste demersuri. Fără nici un fel de ezitare, Consiliul parohial a aprobat, în unanimitate, propunerea preotului paroh. Însă, nu peste mult timp, respectiv la 27 mai 1945, Consiliul parohial a reluat discuţia referitoare la tipografie şi chiar a hotărât să se cumpere tipografia lui Gheorghe Ghili din Cluj pentru suma de 5.500.000 de lei, la care se adăugau însă cheltuielile de transport, plata expertului şi spesele de montare. Transportul tipografiei de la Cluj la Timişoara a avut loc în două etape. Mai întâi a fost adusă litera, la 25 iulie 1945, apoi maşina, la 10 septembrie 1945. Pentru montarea maşinii, operaţiune ce a început la 5 decembrie 1945, au fost ofertaţi doi specialişti, însă aceştia au pretins sume foarte mari. Directorul Cooperativei "Naţionala" a învăţătorilor, şi fost director al Tipografiei Diecezane din Arad, a fost angajat de parohie ca expert pentru recepţionarea tipografiei recent achiziţionate. Locul ales pentru montare a fost sala mare a parohiei, unde s-a hotărât amenajarea unei platforme din beton. La 27 ianuarie 1946 a fost organizată recepţionarea tipografiei, iar la 12 mai 1946 a fost angajat ca tipograf Nicolae Mittelbrunn cu obligaţia de a culege şi sorta literele. Conform procesului-verbal din 16 mai 1946, numele acesteia a fost "Tipografia Ortodoxă". După instalarea tipografiei, parohia a început să caute comenzi atât din partea instituţiilor bisericeşti, cât şi a celor laice. Din datele pe care le avem la îndemână reiese că episcopul Vasile Lăzărescu, preotul consilier Victor Vlăduceanu şi diaconul redactor Ioan Decan au promis că la tipografia nou-înfiinţată va fi tipărit calendarul eparhial şi că tot aici va fi imprimată şi pastorala de Crăciun a ierarhului timişorean. La 20 noiembrie 1946, Oficiul parohial Timişoara IV Iosefin a înaintat un act către Episcopia Timişoarei, prin care s-a oferit a se tipări revistele "Biserica Bănăţeană" şi "Duh şi Adevăr", cu 10% mai ieftine decât oricare altă întreprindere grafică. Consiliul Eparhial a acceptat oferta primită, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor menţionate şi a livrării revistelor în mod prompt şi fără întârziere. În cadrul şedinţei Consiliului parohial din 24 noiembrie 1946 s-a stabilit ca această instituţie să fie numită "Tipografia parohială ortodoxă română Timişoara IV Iosefin". O tipografie cunoscută şi în alte eparhii Colaborarea tipografiei parohiale cu Episcopia Timişoarei a continuat şi în anul 1947, sub teascurile acesteia fiind imprimate mii de chitanţiere, carnete, borderouri, registre jurnal casă, registre buget etc., ofertele înaintate Centrului Eparhial la 27 ianuarie şi 5 februarie fiind semnate de administratorul Traian Chercioban şi de tipograful Nicolae Mittelbrunn. Un document interesant păstrat în arhiva parohială arată că tipografia Parohiei Iosefin era deja cunoscută şi în alte părţi ale ţării. Astfel, Editura Cartea Românească din Braşov a solicitat tipărirea, în tipografia Iosefinului, a revistei "Hora Românească". Alte comenzi au venit din partea Mănăstirii Lipova, costurile necesare tipăririi fiind suportate de Episcopia Timişoarei. O rodnică şi frumoasă relaţie de colaborare a fost stabilită de conducerea Tipografiei parohiale Timişoara Iosefin şi cu Episcopia Caransebeşului. Cu toate aceste comenzi, tipografia Parohiei Timişoara Iosefin nu se găsea într-o situaţie financiară pozitivă, bugetul acesteia pe anii 1947/1948 fiind de 950 milioane de lei atât la venituri, cât şi la cheltuieli. În vederea depăşirii acestei situaţii precare, cei doi conducători ai tipografiei, administratorul şi tipograful-şef, s-au adresat şi altor instituţii din Timişoara, cum a fost Industria Lânii SA. Comitetul de conducere al tipografiei a analizat situaţia financiară gravă a acesteia în şedinţa din 21 iulie 1947. Cu acest prilej, s-a arătat că din partea parohiei s-a primit un împrumut în sumă de 24 milioane de lei, care nu a fost restituit. Soluţia propusă de cei prezenţi pentru ieşirea din impas a fost de a se arenda tipografia lui Nicolae Mittelbrunn, tipograful-şef, pentru a nu i se mai plăti salariul şi a fi evitate cheltuielile de aprovizionare. Consiliul parohial, în şedinţa sa din 27 iulie 1947, a aprobat propunerea de arendare a tipografiei şi a hotărât ca preotul paroh Iova Firca şi prim-epitropul Lucian A. Ianculescu să semneze contractul de închiriere cu N. Mittelbrunn pe o perioadă de un an de zile. Contractul putea fi prelungit din an în an, cu consimţământul ambelor părţi, acestea rezervându-şi dreptul de reziliere, însă numai pe baza unui preaviz de trei luni. Peste aproape trei luni, respectiv la 22 septembrie 1948, preotul paroh Iova Firca aduce la cunoştinţă Consiliului parohial că a fost încheiat un proces-verbal cu Consiliul Arhiepiscopesc, la 1 iunie 1948, hotărându-se ca tipografia parohială să se numească "Tipografia arhidiecezană", întrucât aici vor fi tipărite toate lucrările eparhiei şi ale parohiilor. La 2 ianuarie 1949, problema tipografiei revine în atenţia Consiliului parohial, membrii acestuia fiind de acord ca administrarea ei să treacă în sarcina Arhiepiscopiei Timişoarei. Arhiepiscopiei îi revenea însă obligaţia de a plăti curentul electric şi apa consumată la casa parohială, precum şi suma lunară de 2.000 de lei parohiei. A fost numită şi o comisie care să ducă tratative cu Centrul Eparhial pentru tipografie. Tipografia parohială a devenit tipografie eparhială În contextul instaurării regimului comunist ateu, susţinerea şi administrarea tipografiei parohiale devin tot mai dificile. Organele statului au început să se intereseze despre activitatea desfăşurată în cadrul Tipografiei parohiale Timişoara Iosefin, cu intenţia clară de a-i pune capăt cât mai rapid cu putinţă. Astfel, la 7 aprilie 1953, preotul paroh Constantin Comşulea înştiinţează Consiliul parohial că la 30 martie 1953 organele de stat au efectuat un control inopinat la tipografie şi au constatat o serie de nereguli financiare, în legătură cu care a fost sesizată şi Arhiepiscopia Timişoarei. Aceasta a trimis imediat o comisie la faţa locului care a constatat aceleaşi nereguli. Urmare acestor inspecţii, Nicolae Mittelbrunn şi Bruno Machke, conducătorul tehnic al tipografiei, au fost arestaţi. Consiliul parohial a analizat situaţia creată şi a propus ca tipografia să treacă în administrarea Arhiepiscopiei Timişoarei. Odată cu aceasta se încheie o importantă, interesantă, îndrăzneaţă şi utilă activitate economică şi culturală desfăşurată de către Parohia Timişoara Iosefin pe o perioadă de aproape zece ani de zile.