Izvoare documentare despre problemele confesionale din Transilvania dualistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 29 Iunie 2014

Acum ceva timp, la rubrica „Memoria Bisericii“, prezentam teza de doctorat a Preasfinţitului Macarie Drăgoi, Episcopul românilor din ţinuturile nordice. Lucrarea publicată la Presa Universitară Clujeană avea ca temă tabloul biconfesional românesc din ultima perioadă de stăpânire austriacă în Transilvania. Iată că astăzi avem bucuria de a semnala o altă producţie editorială a Episcopului Macarie, anume un tom, împărţit în patru părţi (volume) de documente privind trecerile de la greco-catolicism la Ortodoxie, cât şi de la credinţa ortodoxă la cea greco-catolică din parohiile: Apahida (1876-1887), Băgaciu (1887-1906), Rogoz (1885-1887), Gotathea (1912-1917), Stârciu, cu filia Pria (1905-1935) şi Săcel, cu filia Dragomireşti (1900-1917).

În afară de cazul Băgaciu, care este tratat în premieră de editor, celelalte informaţii pe care le găsim prin documentele prezentate constituie un apendice la teza de doctorat a prelatului român. În fapt este un apendice care însumează peste 1.100 de documente strânse cu multă acrivie şi devotament ştiinţific din arhivele de la Mitropolia din Sibiu şi serviciile judeţene Alba şi Sălaj ale Arhivelor Naţionale şi editate în condiţii academice în cele patru volume apărute anul trecut la Presa Universitară Clujeană. Fiecare volum îl introduce pe cititor cu o analiză temeinică asupra cazurilor prezentate prin documentele de arhivă, demersul editorului constituind un veritabil tablou al problematicii anunţate.

Dintre cazurile prezentate documentar de către editor spicuim din tema trecerii la greco-catolicism de la Băgaciu. Prin raportul protopopului ortodox de Cluj către Consistoriul mitropolitan din Sibiu din 26 iunie 1887 se arăta că protopopul Ioan Fărcaşiu de Sic trecuse cu întreaga comunitate din Sic la greco-catolicism în acest pericol fiind şi comunitatea din Băgaciu. Pentru că parohienii din Băgaciu ezitau, atunci preotul devenit greco-catolic le-a făcut promisiuni cu finalitate economică: „celor ce sunt datori ecleziei, li se va şterge datoria“ (vol. 1/1, doc. 3, p. 197). În schimb, centrul mitropolitan de la Sibiu a numit un administrator la Băgaciu, pentru ca să contracareze pericolul care plana asupra credincioşilor. Potrivit documentelor, schimbarea confesională a preotului Fărcaşiu se datora şi unor probleme de administrare, descoperite ulterior prin ancheta Protopopiatului de Cluj. Conflictul se complică după ce mare parte din comunitatea din Băgaciu trece  la greco-catolicism, partea ortodoxă fiind nevoită să apeleze la justiţie. Firul acestui caz este urmărit cu multă rigoare de către editor în primul volum, partea I, pp. 12-21, concluzionând: „Cazuistica aridă, asupra căreia am insistat în linii mari, fără a prezenta toate amănuntele, pe care cititorul le va putea regăsi în documentele publicate in extenso, am ţinut să o prezentăm totuşi, pentru a ilustra o dată în plus cât de lipsite de orice motivaţie spirituală erau aceste treceri confesionale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea“.