Joia Mare la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală

În Sfânta și Marea Joi, 9 aprilie, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a fost prezent în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor care au trecut pragul Mănăstirii Radu Vodă din Capitală. Ierarhul a oficiat Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia în biserica mănăstirii, împreună cu un sobor de slujitori.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură despre Sfânta și Marea Joi, subliniind importanța instituirii Sfintei Euharistii de către Domnul Hristos și necesitatea pregătirii lăuntrice pentru primirea acestui dar.

„Pe marginea acestei Evanghelii, hotărâte de către Părinții Bisericii în ziua de Joi a săptămânii Sfintelor Pătimiri, am rememorat toate cele întâmplate în urmă cu două mii de ani la Ierusalim. Dintre toate aceste evenimente amintite de Evanghelia de astăzi, ne vom opri la câteva aspecte deosebit de importante pentru fiecare dintre noi. Cel dintâi este legat de instituirea Sfintei Euharistii. Așa cum am auzit și în Apostolul zilei, de la Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, ni s‑a amintit de către Apostolul neamurilor valoarea Euharistiei. Dacă am ascultat cu atenție, constatăm că nu suntem vrednici să ne apropiem de Sfânta Împărtășanie. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel arată că nu este om trăitor pe pământ care să fie fără de păcat. Dar Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre importanța Euharistiei, ne aduce aminte că singura variantă prin care am putea totuși îndrăzni să ne apropiem ar fi cercetarea lăuntrică. Am auzit acest cuvânt: «Să se cerceteze omul pe sine». Dacă vom înțelege cercetarea ca o permanentă căutare a milostivirii Lui Dumnezeu, ca stare de smerenie, ca recunoaștere a limitelor noastre, cu greu am putea să ne apropiem. Sfânta Euharistie este cel mai prețios dar și, cu toate acestea, el este tratat ca un lucru obișnuit. (…) Din lectura acestui pasaj din Epistola I către Corinteni va trebui să reținem că Sfânta Împărtășanie se oferă ca medicament al nemuririi”.

În continuare, Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a arătat că trădarea și lepădarea de adevăr rămân realități prezente în viața oamenilor, îndemnându‑i pe credincioși la statornicie în credință, la sinceritate și la asumarea cu responsabilitate a mărturisirii lui Hristos în orice împrejurare.

„Un alt aspect amintit de Evanghelia de astăzi, este acela al trădării și al tăinuirii sau al omiterii adevărului. Știm cine a fost ucenicul trădător. Evanghelia, la începutul ei, ne‑a spus că ucenicii erau mâhniți de valoarea mirului turnat pe capul și pe picioarele Mântuitorului. Adevărul este că nu toți ucenicii au avut reacție atunci, ci unul care, de fapt, nu era ucenic, ci trădător și pe care imnografii l‑au numit «pismătărețul», adică cel care avea invidie pentru lucrarea Domnului. (…) Cuvintele pe care le‑am auzit în Evanghelia de astăzi erau bine cunoscute de către marele domn al Țării Românești, Sfântul Constantin Brâncoveanu, vândut și el de rudenii și apropiați când a fost mazilit și obligat să apuce drumul pribegiei. Sfântul Constantin Brâncoveanu a spus, totuși, când a părăsit palatul său din București: «Dacă pentru păcatele mele se întâmplă acestea, Îi mulțumesc lui Dumnezeu, dar dacă este prețul răutății cuiva, să se ferească de dreapta judecată a lui Dumnezeu». Așa s‑au spus cuvintele, dar prețul trădării a rămas ca o sămânță pentru oamenii răi, iar sămânța aceasta își continuă lucrarea din nefericire până în vremea noastră. Petru, pe care l‑a amintit Evanghelia în finalul ei, a fost întrebat de o slujnică dacă Îl cunoaște pe Cel dus în casa arhiereului, unde se desfășura intenția de judecată, care nu era o judecată corectă, ci una grăbită și pregătită dinainte. Când slujnica l‑a întrebat dacă Îl cunoaște pe Omul acesta, Petru, care mărturisise cu puțin timp înainte: «Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu», sub jurământ a spus că nu Îl cunoaște pe Omul acesta. Ne spune Evanghelia că de trei ori a repetat același neadevăr. Și după aceea a cântat cocoșul, iar atunci și‑a amintit ca un strigăt venit din adâncul ființei lui. Și‑a adus aminte de ceea ce i‑a spus Domnul: «Înainte de a cânta cocoșul de trei ori te vei lepăda de Mine». Aceste cuvinte, dacă le ascultăm cu atenție, dacă mai avem și răgazul să le citim în liniște, sunt de o profunzime și cu o învățătură fără egal”, a explicat Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Potirul” al Mănăstirii Radu Vodă.