Lăcaşul de tămăduire din Țara Făgărașului
Biserica „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma, Damian, Chir și Ioan” din incinta Spitalului Municipal Făgăraș este ctitoria credincioșilor din toată Țara Făgărașului. Cei care își caută vindecarea trupească în spitalul făgărășean găsesc în acest lăcaş de cult tămăduire pentru suflet și alinare în momentele grele din viețile lor.
Biserica ridicată exclusiv din donațiile credincioșilor din municipiul Făgăraș și cu sprijinul oamenilor din foarte multe sate ale Țării Făgărașului a fost construită pentru a continua misiunea pastorală începută în spitalul orașului chiar din primul an de după evenimentele din 1989, când s-a câștigat și libertatea de manifestare a credinței. În capela amenajată la acea vreme în spital aveau să slujească în primii ani de libertate toți preoții de la bisericile din Făgăraș, rânduindu-se în aşa fel încât nevoile duhovnicești ale bolnavilor să nu fie trecute cu vederea nici măcar o clipă. După câțiva ani de misiune preoțească s-a simțit nevoia ridicării unei biserici în incinta spitalului, pentru a veni în ajutorul bolnavilor, aparținătorilor și cadrelor medicale care doreau să se roage și să primească Sfintele Taine într-un lăcaş de cult cu un spațiu liturgic mai generos. Acesta s-a ridicat la începutul anilor 2000, iar povestea din spatele construirii bisericii a rămas adânc sădită în memoria comunității făgărășene.
„Biserica din scrum”
Sub această denumire este cunoscută biserica spitalului din Făgăraș. Acest nume primit de lăcaşul de cult ține vie amintirea unei mai vechi biserici de lemn din centrul orașului care trebuia să fie mutată în curtea spitalului, însă un tragic eveniment a distrus-o total. În noaptea dintre 23 și 24 iulie 1998, biserica de lemn din centrul orașului a ars din temelii, iar comunitatea s-a văzut nevoită să ridice de la zero lăcaşul de cult de la spital. Preotul Lucian Vasile Bîrsan de la spitalul din Făgăraș ne spune întreaga poveste. „În centrul orașului, unde acum se află catedrala, puțin mai înspre spre Brașov, a existat o bisericuță de lemn, care a ars în totalitate, în împrejurări încă neelucidate. Când s-a construit acea bisericuță de lemn care a ars, preotul Ioan Ciocan, care se ocupa de construirea catedralei, și preotul Alexandru Bușilă, fost profesor de muzică, au socotit că, atunci când se va face catedrala, acea bisericuță de lemn va fi dezasamblată și mutată în incinta Spitalului Municipal pentru a exista aici un lăcaş de cult propriu-zis. Arzând acea biserică, preotul Alexandru Bușilă, care era foarte doritor de a sluji și venea foarte des la capela spitalului, i-a spus părintelui Ioan Ciocan: «Ce ne facem acum, că ne-a ars biserica?» Și părintele Ioan Ciocan, hotărât cum era în a construi lăcașuri de cult, a răspuns: «Vom construi o biserică tot de lemn aici, în incinta spitalului!» Și așa a renăscut biserica din scrum și s-a făcut aici acest lăcaş de cult”, ne-a spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
Bușteni aduși cu căruțele
La trei ani după tragicul eveniment prin care a ars în totalitate biserica de lemn din centrul Făgărașului, cei doi preoți menționați inițiau ridicarea lăcașului de cult din curtea spitalului municipal. În același timp, erau în plină desfășurare lucrările de construire a catedralei din Făgăraș. În toamna anului 2001 aveau să pornească lucrările, după realizarea documentației necesare, iar în scurt timp, printr-un efort deosebit al celor doi preoți, al credincioșilor din parohiile orașului și din satele Țării Făgărașului, lăcaşul era ridicat. „Într-un an a fost ridicată biserica. Au fost făcute fundația de ciment și placa, iar apoi s-a ridicat lăcaşul pe structură de lemn, cu o echipă de 12 meșteri condusă de Petre Ciornei din Vatra Moldoviței, județul Suceava. Preoții au angrenat toată Țara Făgărașului la construirea acestei biserici de la spital, spunându-le că toți când sunt bolnavi vin la spital, și i-au rugat să participe la această lucrare. În iarna lui 2001 au marcat lemne în pădurea din Berivoi-Dejani, le-au exploatat, le-au fasonat și în primăvară le-au adus aici cu căruțele, cu oameni din Dejani, din Recea, din Gura Văii, din toate satele. Au venit cu căruțele și au adus buștenii în curtea spitalului și au fost luate de meșteri și așa a fost ridicată biserica. A fost învelită cu șiță (șindrilă, n.r.) la exterior și tencuită la interior”, ne-a mai spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
Pictată și înfrumusețată
În anul 2003 era finalizat și demisolul catedralei din Făgăraș, astfel încât preotul Ioan Ciocan și preotul Alexandru Bușilă au început să săvârșească sfintele slujbe în paraclisul amenajat în acest demisol. În acel an venea la biserica spitalului actualul preot, Lucian Vasile Bîrsan, care a continuat lucrarea celor doi preoți atât pe plan administrativ, cât și pe plan misionar-pastoral. „Când am venit aici, biserica era ridicată, tencuită la interior și pregătită pentru pictură. Am început să slujesc, iar oamenii s-au apropiat foarte mult de această biserică. A fost o binecuvântare pentru noi toți venirea pictorului Marian Croitoru, care a lucrat și la restaurarea picturii de la biserica brâncovenească din Făgăraș. În acea perioadă lucra la pictarea bisericii din satul Lisa și iarna îi era destul de greu să lucreze într-o biserică mare. A venit aici și mi-a propus să înceapă pictura la biserica noastră, pe timp de iarnă. Eu i-am răspuns că nu avem nici un ban și că nu ne putem gândi la pictură. Atunci mi-a răspuns că va veni să picteze turla fără vreo pretenție financiară imediată, doar să-i fie asigurate masa și cazarea, iar banii urma să-i dau când se vor strânge de la credincioși. Am început în anul 2005, iar când a plecat primăvara deja aveam banii să-i dau. A venit iarna următoare și a pictat Altarul și absidele, iar când începea să lucreze, oamenii vedeau și contribuiau financiar. Când venea primăvara și pleca, avea deja banii. Totul a fost făcut numai cu ajutorul oamenilor. Oamenii au fost doritori să participe, s-au înscris pe lista de contribuții. Toată biserica, tot ce vedeți, pictura, geamurile noi, parchetul, stranele, mobilierul, toate au fost făcute numai cu ajutorul oamenilor”, a spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
În anul 2013, după finalizarea lucrărilor de pictură și de înfrumusețare, lăcaşul de cult a fost târnosit de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.
„De gardă” în fiecare zi
Bolnavii internați în spitalul din Făgăraș sunt zi de zi în grija duhovnicească a preotului Lucian Vasile Bîrsan. Programul liturgic din biserică este întregit cu o activitate intensă de asistență religioasă la patul bolnavului, în secțiile spitalului, unde atât pacienții, cât și cadrele medicale participă la rugăciuni, la slujbe religioase și discuții duhovnicești. „Puțini dintre bolnavi au o stare fizică bună, care să le permită să vină la sfintele slujbe, dar merg eu foarte des în spital, pe fiecare secție. În fiecare zi de miercuri și vineri săvârșim slujba Sfântului Maslu, în biserică sau în spital, la cererea bolnavilor, sau atunci când sunt chemat la Urgențe. Chiar îmi spunea recent directoarea spitalului, glumind, că sunt de gardă în fiecare zi. Tot în fiecare miercuri și vineri săvârșim Sfânta Liturghie, iar duminica și în sărbători, programul liturgic în biserică este cel obișnuit”, ne-a spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
Credincioșii care locuiesc în apropierea spitalului au devenit încă de la început enoriași ai bisericii. Ei vin cu drag la biserica pentru care au contribuit de la început pentru a se ridica și înfrumuseța, încât există o comunitate închegată, cea a credincioșilor din oraș care vin permanent la sfintele slujbe, alături de pacienți, aparținători și cadre medicale. „Este o bucurie pentru mine și sunt încântat de prezența oamenilor și de ajutorul lor oferit în toţi acești ani. Și acum ne gospodărim singuri pentru a ne acoperi toate cheltuielile cu întreținerea lăcașului de cult”, ne-a mai spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
„Suntem ca o familie”
Despre relația cu pacienții și cu angajații spitalului, preotul Lucian Vasile Bîrsan spune că este una foarte bună, de colaborare și de prietenie. Fără această colaborare, misiunea preotului în spital ar fi extrem de dificilă, iar armonia dintre angajații spitalului este o binecuvântare. „Avem o relație foarte bună cu medicii, sunt deschiși, suntem ca o familie. Sunt primit cu bucurie în spital, sunt în relație de prietenie cu unii medici, sunt încântat de atmosfera frumoasă. Sunt duhovnicul multora dintre asistentele medicale, apelează la serviciile mele, vin la biserică, se spovedesc, se împărtășesc. Este o lucrare foarte frumoasă. Dacă oamenii te văd în spital, își doresc rugăciune, spovedanie, împărtășanie. Pacienții sunt prima oară temători, mai ales cei de la ATI. Când te văd, au impresia că le-a venit sfârșitul, dar încerc să-i îmbărbătez. Doamnele asistente îi pregătesc dinainte, le spun că vin, le citesc o rugăciune și stau de vorbă cu ei atunci când doresc. Ele știu dinainte programul și cum să-i pregătească pentru a nu-i speria. Este o lucrare armonioasă între mine și cadrele medicale. Ne-a rânduit Dumnezeu să găsim oameni cumsecade. Nu am abuzat, nu i-am deranjat în timpul actului medical, încerc să mă duc la prima oră, sau mai târziu, să nu-i încurc atunci când fac tratamentul.
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că sunt aici și nu mi-aș dori să fiu în altă parte. Aș vrea să stau aici până la sfârșitul carierei la biserica spitalului, printre oameni”, ne-a spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
Recunoștință față de Vindecător
Mulți dintre pacienți rămân legați de biserica spitalului și de preotul care s-a rugat pentru ei în momente grele. Sunt, de asemenea, nenumărate cazuri de pacienți care s-au convertit în perioada de spitalizare, L-au descoperit pe Dumnezeu și și-au schimbat viața. „Mulți, după ce se externează, vin la biserică. Vin din satele lor și îmi mulțumesc că am fost la ei în salon, că le-am făcut rugăciuni, Sfântul Maslu. Rămân legați sufletește de biserică și de faptul că au fost căutați în spital, că cineva s-a interesat de starea lor. Sunt și cazuri de oameni care nu L-au descoperit pe Dumnezeu până atunci. Au fost experiențe cu oameni care nu voiau să audă de Dumnezeu și de Biserică, dar la un moment dat m-au chemat. Am fost și am făcut slujbă în salon și nici măcar nu se sinchiseau să se ridice din pat, erau indiferenți, iar la câteva zile m-au chemat ei, și-au cerut scuze și am reușit să intru în sufletul lor, i-am făcut să conștientizeze că nu poți să te comporți așa cu Dumnezeu, pentru că El este Stăpânul vieții noastre și că trebuie să-I deschidem ușa să ne ajute ca să trecem peste neputința aceasta. Sunt nenumărate cazuri de oameni care L-au descoperit pe Dumnezeu aici, în spital. Numai un preot de spital poate ști câți oameni se întorc spre Dumnezeu în ultima clipă a vieții lor și se căiesc, doresc să se spovedească, să se împărtășească. Mă bucur și de faptul că vin medici la biserică, vin să se spovedească în posturi, atunci când vin și la bolnavi”, a mai spus preotul Lucian Vasile Bîrsan.
„Rețeaua” de nași pentru copiii abandonați
Mulți dintre copiii și pacienții proveniți din medii defavorizate social sunt în atenția Bisericii. Aceștia primesc periodic daruri și sunt ajutați pentru a trece peste încercări. Acțiunile filantropice sunt constante și se bazează pe sprijinul permanent al credincioșilor care vin la biserică. „Familia care donează paștile (pâinea și vinul sfințite în noaptea Învierii, n.r.) - și avem un caiet în care cred că până în 2030 lista este făcută - merge în spital pentru a le duce la bolnavi. Înainte de pandemie duceam și pachețele. De Crăciun mai ducem pachete, mai ales la pediatrie, unde oferim cadouri pentru copii, daruri care se strâng în biserică, mai ales pentru cazuri care au nevoie. Avem de la Hospice-ul «Casa Speranței» din Făgăraș o cutie pentru donații de când am venit aici și de câteva ori pe an ei vin să schimbăm cutia. Sunt și cazuri sociale în spital care trebuie ajutate. Aveam în urmă cu 10 ani și o secție de copii abandonați de părinți în spital. Acum îi duc în centre speciale. Îi țineau până la 3-4 ani aici și pe foarte mulți dintre ei i-am botezat. Aveam o rețea de femei care erau nașele copiilor. De multe ori glumeam și spuneam că nu aveam atâția copii pe cât doreau ele să boteze. Mai sunt și acum cazuri de botezuri de necesitate, la maternitate, unde copiii sunt în pericol de deces”, a mai spus preotul Vasile Lucian Bîrsan.
Alături de pr. Vasile Lucian Bîrsan sunt foarte mulți credincioși cu suflet mare care, încă de la început, au ajutat la ridicarea și înfrumusețarea bisericii, iar acum, la sfintele slujbe și la ajutorarea pacienților. Cântăreții de la strană, paracliserul, doamna de la lumânări, toți își desfășoară activitatea în mod voluntar, fără pretenții financiare. Alături de ei au fost mulți credincioși, dar din păcate unii au trecut la Domnul, iar acum, așa cum ne-a spus pr. Lucian Vasile Bîrsan, se încearcă apropierea a cât mai mulți tineri de biserică și de activitățile duhovnicești și filantropice de aici.