Laringitele şi traheobronşitele provocate de viruşi

Laringotraheobronşitele acute specifice sunt mai grave decât cele banale şi însoţesc unele boli infecţioase (gripa, difteria, rujeola sau unele micoze), ce apar în perioada copilăriei.

Laringitele şi traheobronşitele gripale prezintă o importantă deosebită la sugar şi la copilul mic. Agentul patogen este virusul gripal, cu diversele sale tipuri. În ceea ce priveşte condiţiile favorizante, laringotraheobronşitele gripale apar în cursul epidemiilor de gripă. Virusul pătrunde prin fosele nazale, producând o inflamaţie acută difuză, care se extinde la laringe şi de aici la arborele traheobronşic. Laringitele acute gripale au o evoluţie în general gravă, cu stare toxică accentuată, febră ridicată, cefalee, mialgii, tuse seacă iritativă, obstrucţie nazală, dispnee. Laringita şi traheobronşita difterică au pronostic rezervat Este o boală întâlnită astăzi foarte rar şi, de obicei, mai puţin gravă ca în trecut, datorită vaccinării tuturor copiilor de la vârsta de două luni. Agentul patogen este bacilul loeffler. Factorii favorizanţi constau, pe lângă contactul direct cu un bolnav de difterie sau cu un purtător sănătos al bacilului, în absenţa vaccinării şi revaccinării. O dată ajuns pe mucoasa laringiană, bacilul difteric produce leziuni tipice, care constau în false membrane, variabile ca extindere, consistenţă şi coloraţie. Tabloul clinic în cazul difteriei laringotraheobronşice începe insidios, debutul bolii putând trece neobservat. O dată produsă, laringita difterică parcurge mai multe faze evolutive. Prima fază durează 1-2 zile şi este dominată de răguşeală şi tuse iritativă, manifestări care se accentuează progresiv: vocea, la început aspră, devine stinsă, iar tusea, din lătrătoare, ajunge surdă. În faza a doua a afecţiunii, copilul prezintă, pe lângă disfonie şi tulburări respiratorii. Copilul ţine capul pe spate, este transpirat, cu muşchii respiratori încordaţi. A treia fază, cea terminală, apare dacă nu se intervine nici în faza a doua, după 3-4 zile de la debutul bolii. Acum poate apărea asfixia, determinată de obstrucţia completă a conductului laringo-traheal de către falsele membrane, încetează accesul de tuse, pulsul este mic, tensiunea arterială scade, ceea ce poate duce în câteva ore la moartea copilului. Pronosticul bolii este întotdeauna rezervat, putându-se complica în final şi în special la sugar cu bronhopneumonie. Laringotraheobronşita difterică este o mare urgenţă, de aceea prezentarea la medic este obligatorie de la primele simptome. Laringita provocată de virusul rujeolic Este mai frecventă decât cea difterică, având şi un prognostic mai bun decât aceasta. Boala este provocată de virusul rujeolic, iar tabloul clinic variază în funcţie de debutul precoce sau tardiv al bolii şi de vârsta copilului. Laringita rujeolică precoce poate să apară concomitent sau chiar anterior celorlalte manifestări ale debutului rujeolei, printr-un sindrom dispneic laringian accentuat care, de obicei, se calmează rapid. Laringita rujeolică tardivă apare după prima săptămână de evoluţie a rujeolei şi îmbracă, de la început, un aspect grav. Evoluţia bolii este lungă şi gravă, putându-se complica cu bronhopneumonie. Chiar dacă se vindecă după o convalescenţă prelungită, laringita rujeolică tardivă lasă o serie de sechele vocale foarte neplăcute şi greu de remediat. Profilaxia laringitei rujeolice constă în izolarea bolnavilor şi contacţilor de rujeolă, respectarea igienei nazo-faringo-laringiene, asigurarea unui microclimat favorabil. Laringita micotică se tratează cu glicerină boraxată Este, de obicei, o afecţiune secundară unei infecţii la nivelul mucoasei bucale şi faringiene. Agentul patogen cel mai frecvent este candida albicans, a cărei dezvoltare este favorizată de terapia cu antibiotice cu spectru larg şi de corticoterapie pe timp îndelungat la copiii cu boli infecţioase. Clinic, copilul prezintă o senzaţie de arsură dureroasă şi de uscăciune, tuse iritativă, disfonie şi dispnee progresivă. Profilaxia constă în tratamentul stomatitelor micotice cu glicerină boraxată.