Litere cu chip
Cum se pot aduna laolaltă alfabetul, poveștile amuzante, valorile morale și schițele de insecte, animale, păsări, fructe sau personaje? Desigur, într-o carte! O carte anume, în care „copiii mici și copiii bătrâni” sunt invitați de către scriitoarea Vali Slavu și pictorul Nicolae Tonitza, peste timp, într-o lume plină de candoare și de învățături.
„Desenul alfabetului viu”, cartea publicată de Asociația „Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație”, în anul 2022, este o reeditare a ediției originale din 1960. Din acea ediție de aur, editorii au reținut prefața semnată de Tudor Arghezi, care păstrează parfumul prieteniei dintre poet și pictor - dintre un mânuitor al penei și un mânuitor al penelului, dar și parfumul vremurilor de odinioară. Textele, scrise în acea primă ediție de scriitorul Barbu Brezianu, au fost înlocuite cu o poveste scrisă de Vali Slavu, o scriitoare îndrăgostită de rime și de copii.
Însoțindu-l pe gândăcelul Aiurilă, personajul principal al poveștii din varianta actuală, care nu mai știe unde este casa lui, cititorii vor porni într-o călătorie prin natură; plecând de la o baltă, trecând printre frăguțe, pe sub frunze de brusture, printre fire de iarbă, peste trunchiuri de copaci, urcând un deal, Aiurilă trece prin tot felul de pățanii și aventuri, până ajunge, pe aripile unei lebede, la familia lui, care îl așteaptă plină de îngrijorare.
Deși călătoria lui Aiurilă nu e chiar una inițiatică, el se schimbă pe parcursul ei. Învață să aibă Răbdare, să fie Perseverent, să aibă Curaj, să își păstreze Nădejdea, să se cunoască mai bine, aflând despre el că este iertător, că iubește frumusețea, sinceritatea și politețea. De asemenea, Aiurilă află și cum se simt generozitatea, dărnicia, modestia și amabilitatea.
Dincolo de povestea gândăcelului auriu, depănată cu infinită gingășie, cartea este specială datorită felului în care este construită povestea: fiecare nouă aventură a lui Aiurilă începe cu o nouă literă din alfabet. Nu-i grozav? Iar pe pagina din dreapta, aceeași literă, în forma ei mică și de mână, prinde viață sub mâna măiastră a lui Tonitza: gândăcel, barză, pește, pițigoi, vrabie sau barcă, litera se transformă pas cu pas, casetă cu casetă, cu fiecare element adăugat, până ajunge să semene cu o ființă sau cu un obiect care apare în poveste.
Pagina este împărțită în casete mari, ca pătratele supradimensionate ale unei foi de matematică, dându-le copiilor șansa de a exersa și ei, până când litera prinde o nouă formă.
Iată o înfrățire grozavă între două forme de artă, literatura și desenul, din care cei mai câștigați vor fi cititorii: vor parcurge cartea având permanent zâmbetul pe buze, căci, după cum afirmă autoarea în ultima poveste, spusă cu ultima literă din alfabet, „viața fără zâmbet este tare tristă. Zâmbiți și voi, copii!”