Liturghie arhierească la Catedrala mitropolitană din Iaşi

Ieri, 2 decembrie 2012, în Duminica a XXXI-a după Rusalii, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Iaşi, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

În cea de-a treia Duminică din Postul Naşterii Domnului, sute de credincioşi ieşeni au participat în Catedrala mitropolitană la Sfânta Liturghie oficiată în sobor de preoţi şi diaconi de IPS Mitropolit Teofan. Din soborul slujitor au făcut parte arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier al Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, iar răspunsurile la strană au fost date de Corul "Sanctus" al catedralei. După rostirea Sfintei Evanghelii de la Luca, cap. 18, versetele 35-43, în care s-a relatat vindecarea orbului din Ierihon, IPS Teofan a ţinut un cuvânt de învăţătură explicativ: "Evanghelia rânduită de Biserică astăzi, apropiindu-ne de Lumina care este Hristos Domnul, ne-a prezentat vindecarea unui orb, numit Bartimeu, fiul lui Timeu, care a aşteptat milă de la Domnul Hristos şi a primit tămăduire de boala sa. Evanghelistul ne dă detalii despre numele orbului, cât şi despre localitatea în care locuia, anume Ierihon, pentru a arăta că mântuirea unui om este un act concret care îl cuprinde pe om, cu toate cele ale lui, şi nu o teorie. Din dialogul dintre Mântuitorul şi orbul Bartimeu reiese limpezimea cu care Dumnezeu vede nevoia omului, precum şi rapiditatea cu care Dumnezeu răspunde cererii omului, dacă aceasta este înălţată cu toată credinţa, cu smerenie şi cu evlavie". În cadrul predicii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a subliniat în mod deosebit importanţa cuvintelor evanghelice "Doamne, să văd": "Dorinţa exprimată de orbul din Evanghelia de astăzi ar trebui să fie dorinţa prezentă în inima, în mintea şi în cugetul fiecărui pământean. Nu este o rugăciune mai adâncă, nu este un dor mai intens decât ca orbul din noi manifestat în atâtea chipuri să strige către Dumnezeu. Rugăciunea noastră este chemată să se îndrepte către înaltul cerului ca Dumnezeu, în milostivirea Sa, cu degetul Său dumnezeiesc, să atingă coardele cele sensibile ale vederii noastre lăuntrice şi să aflăm ce trebuie să vedem. Dar ce anume să vedem? Doamne, să vedem în primul rând că Tu eşti Dumnezeu Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, să vedem, să simţim şi să credem că Tu ai trimis pe Fiul Tău cel născut în lume ca să mântuiască lumea, să vedem că Duhul Tău cel Sfânt din Tine purcede şi a fost trimis prin Fiul Tău în lume ca să întemeieze Biserica, loc de sfinţire a sufletelor şi a vieţilor noastre".