Luminări și iluminări ale literaturii din Basarabia

Conexiuni culturale basarabene de Lina Codreanu* este un mic tratat de istorie a literaturii române din Basarabia, reunindu-i pe Victor Teleucă, Grigore Vieru, Leonida Lari, Efim Tarlapan, Dumitru Matcovschi, Zina Cenușă, Vasile Tărâțeanu, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Ion Hadârcă, Arcadie Suceveanu, Iulian Filip, Renata Verejanu, Nicolae Rusu, Victoria Fonari, Traian Vasilcău, Vitalie Răileanu, Lidia Grosu, Vlad Mischevca, Ion Daghi, Vasile Șoimaru, în studii aplicate asupra operei, în răsfrângeri iluminatoare privind aderența lor afectivă, comprehensiv-empatică la spiritul românesc.

Sentimentul ordonator care leagă toate aceste micromonografii ține de atitudinea scriitorilor din Basarabia față de fondul cultural comun, față de limba română - pentru care s-a murit pe pământul ei înstrăinat, față de spiritualitatea arhaică, aceea care ne conexează, prin rădăcini comune, la aceleași izvoare, idei și sentimente conținute în strofa lui Grigore Vieru din Scrisoare din Basarabia, aleasă drept motto: „Din Basarabia vă scriu,/ Dulci frați de dincolo de Prut./ Vă scriu cum pot și prea târziu,/ Mi-e dor de voi și vă sărut”.

Privirea critică a Linei Codreanu este, deo­potrivă, empatică și comprehensivă, integratoare, privind atât opera, cât și omul dindărătul ei. Mai mult decât la generația ‘60, afirmată în spațiul românesc, generația preocupată de formele artistice de exprimare lirică și epică, generația afirmată paralel în Basarabia, relevă un puternic sentiment al naționalității, între­ținut de motivul patriei amenințate. Patriotismul, în manifestarea lui ardentă sinceră, autentică, este dominanta care particularizează creația acestor scriitori. Modul lor de raportare la istoria comună a națiunii române le răsfrânge, deopotrivă, dorul și jalea. Reperele lor literare, mărturisite ca atare, Marin Sorescu, Nichita Stănescu ș.a., rezonează în punctele comune ale sentimentului național, prin acele afinități elective care-i fac să vibreze la aceleași teme ale vieții și existenței.

Scriind despre scriitorii români din Basarabia, Lina Codreanu nu întreprinde o activitate teoretică, ruptă de viață. Faptul că i-a cunoscut personal pe cei mai mulți dintre aceștia, că au comunicat (în dubla perspectivă dedusă din etimologia cuvântului comunicare, care a dat în limba română cuvântul moștenit cuminecare și neologismul comunicare), împărtășind stări, trăiri, doruri, îi apropie în dimensiunea sufletului deschis pentru a cuprinde întregul fior al vieții creației. Observațiile critice sunt, de aceea, exacte, corecte, în rezonanța expresivității creației, fiind, în plus, completate de empatia față de omul care se află în spatele imaginarului artistic. În reprezentările sale critice, Lina Codreanu are în vedere atât creația, cât și omul care o aduce la lumină, valorificându-și întreg poten­țialul de creativitate.

Dincolo de această receptare, sunt, la fel de importante, întâlnirile dintre scriitorii de pe ambele maluri ale Prutului, favorizate de geografia spațiului cultural: Huși, orașul în care locuiesc Lina Codreanu și Theodor Codreanu, se află în calea basarabenilor, care, astfel, se văd obligați (dulce obligație!) de a face popas la Casa Codreanu, un sui generis Han al Ancuței, spațiu binecuvântat în care se întâlnesc pentru a împărtăși nu numai impresii, dar, mai ales, poveștile sufletului.

În acel spațiu de Agora hușeană, cum îl numește însăși Lina Codreanu, întâlnirile lasă urme de neșters în sufletele convivilor, iar, pentru viitor, în Jurnalul care le consemnează trecerea, înscrisuri la care face referire în Cronica de Salon, ciclu de trei eseuri care-i au ca protagoniști pe Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, corifei ai spiritului literaturii din Basarabia. Evocarea lor, implicând inerenta nostalgie față de marea trecere, intersectează observația autoarei, ca martor și rezonator, asupra omului și asupra creativității acestuia, întrucât, în personalitatea lor, Lina Codreanu descifrează caracteristicile scriitorului și ale omului, adevărate caractere. Atmosfera intelectuală, în acele momente de întâlnire prietenească, se umple de scăpărătorul lor spirit - umorul lui Mihai Cimpoi, de exemplu, sau spiritul de fraternitate exprimat constant de Grigore Vieru și de Nicolae Dabija, autorul cunoscutului distih: „Doru-mi-i de Dumneavoastră:/ Ca unui zid - de o fereastră” (vol. Aripă sub cămașă, 1989).

Prin Conexiuni culturale basarabene, Lina Codreanu deschide un drum nou în receptarea literaturii române din Basarabia, marcând un început pentru integrarea acesteia în spațiul cultural românesc și, simultan, în istoria literaturii române, similar celui început de Mihaela Albu pentru recuperarea exilului românesc (1945-1989).

Capitolul început astfel trebuie continuat pentru reîntregirea tabloului cultural al actua­lității românești, pentru configurarea clară a specificității fenomenului literar românesc în secolul al XX-lea și în primele decenii ale secolului al XXI-lea.

 

*Lina Codreanu, Conexiuni culturale basarabene; Cuvânt de însoțire de acad. Mihai Cimpoi; Prefață de Viorel Dinescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2024.