Lumini și umbre în praznicul Întâmpinării Domnului
Într-un articol trecut spuneam că sărbătoarea Întâmpinării Domnului era celebrată la Ierusalim printr-o procesiune specială cu lumânări, candele și lumini pe străzile orașului. Această sărbătoare a fost documentată la sfârșitul secolului al 4-lea de către cunoscuta pelerină apuseană Egeria, care ne-a lăsat informația prețioasă că praznicul era cinstit cu aceeași solemnitate ca Duminica Învierii Domnului.
Procesiunea luminilor era foarte interesantă pentru că se întemeia pe cuvintele Dreptului Simeon care, primindu-L pe Pruncul Mesia în brațe, a zis cuvintele inspirate despre Acesta, că vede o „Lumină spre descoperirea neamurilor” (Luca 2, 32). Hristos fiind Lumina, era firesc ca acest praznic să fie însoțit și de o procesiune a luminilor.
Într-o predică, Sfântul Amfilohie, Episcop de Iconium (373-395), vărul Sfântului Grigore de Nazianz, leagă această procesiune a luminilor nu numai de cuvintele Dreptului Simeon, ci oferă o viziune mai largă. El unește evenimentul ducerii Pruncului Iisus la templu de potopul din vremea lui Noe, spunând că acest Prunc este Cel care a deschis cerul pentru a curge apele la potop, și continuă cu alte evenimente din istoria Vechiului Testament. Spune că Pruncul este Cel care i-a eliberat pe evrei din robia egipteană și i-a călăuzit prin Marea Roșie către pământul făgăduinței, „unde curg lapte și miere”. Aceste două mențiuni, potopul lui Noe și trecerea prin Marea Roșie, sunt simboluri ale Botezului creștin, de aceea unii au interpretat că procesiunea luminilor de la Întâmpinarea Domnului ar avea legătură și cu faptul că la această sărbătoare avea loc botezul catehumenilor, care erau numiți „cei chemați la luminare”, iar după botez, primeau titlul de „luminați”. Sfântul Ilarie spune că Pruncul Iisus a fost prezentat la templu înveșmântat într-un fel de giulgiu sau pânză - sindona în limba greacă, cuvânt care are o conotație foarte specială, pentru că trimite la pânza cu care Hristos a fost acoperit după ce a fost coborât de pe Cruce. În acest fel, vedem că praznicul Întâmpinării Domnului are și o conotație pascală deosebită, pentru că într-un fel amintea de Pătimirile Domnului Iisus Hristos. Astfel, nu este exclus ca procesiunea luminilor de la Ierusalim să fie o înainte-prăznuire a Pătimirilor Domnului Iisus Hristos care fiind cinstite înainte de începutul Postului Mare erau ca o pregătire a credincioșilor pentru perioada specială în care intrau. Într-o explicație mai elaborată, putem înțelege că Întâmpinarea Domnului făcea trecerea de la sărbătorile Nașterii lui Iisus și Botezului de la Iordan către sărbătoarea Paștilor din primăvară, conținând în sine elemente din ambele cicluri liturgice.
Mai departe, lucrurile devin și mai interesante, pentru că, în Omilia 125, Severus al Antiohiei (c. 465-538) spune că, deși sărbătoarea aceasta era foarte cunoscută la Ierusalim, ea este cinstită recent în Antiohia și de-abia cunoscută la Constantinopol. Dar lucrul cel mai important spus de el este că, la Antiohia, în această zi avea loc o procesiune cu ramuri și frunze și se citea Evanghelia Învierii lui Lazăr și Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile). Iată că, deja tradiția consemna mutarea acestei sărbători către Paști, sau mai bine spus, mutarea narațiunii biblice cu învierea lui Lazăr de la Întâmpinare către Paști. Trecerea s-a făcut oarecum organic, pentru că de la cuvintele Dreptului Simeon, care Îl proclama pe Iisus ca „Lumină spre descoperirea neamurilor” (Luca 2, 32), se ajunge la Evanghelia după Ioan unde se folosește foarte des tema luminii: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; iar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el” (Ioan 11, 9-10). Tot în această Evanghelie sunt consemnate cuvintele Domnului Hristos: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12).
Trecerea de la registrul Nașterii lui Hristos către cel al Paștilor ca Pătimire a Domnului și Paști ca Înviere din morți este ilustrată și de Sfântul Grigorie de Nyssa într-o Omilie la Întâmpinarea Domnului, la Născătoarea de Dumnezeu şi la Dreptul Simeon. Astfel, Sfântul Părinte zice: „Veniţi deci şi voi, părinţi şi fraţi duhovniceşti, care sunteţi învăţaţi a prăznui întru înnoirea Duhului, iar nu întru vechimea literei, care sunteţi datori să sărbătoriţi Paştile de viaţă făcătoare ale jertfei lui Hristos cu azimile curăţiei şi ale adevărului (I Corinteni 5, 8), cei care aţi lepădat în naşterea din nou a Sfântului Botez pe omul cel vechi, care se strică prin poftele înşelăciunii, şi v-aţi îmbrăcat în cel nou, care se înnoieşte întru cunoştinţă după chipul Ziditorului său! Veniţi să ne bucurăm de Domnul, să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru! (Psalmul 94, 1), să spunem şi noi: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, Doamne! (Psalmul 65, 3), chiar dacă vrăjmaşii Tăi s-au înşelat în ce priveşte mulţimea puterii Tale, închizându-şi de bunăvoie ochii faţă de lumina Ta dumnezeiască arătată în lume. Să întâmpinăm faţa Lui întru mărturisire şi în psalmi să strigăm Lui (Psalmul 94, 2). Prin El să aducem pururi lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor care se mărturisesc Numelui Lui, iar facerea de bine şi viaţa de obşte să nu le uităm, pentru că astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu (Evrei 13, 15-16), ca să ne ridicăm din întinăciunea păcatului şi tinereţea noastră duhovnicească să se înnoiască precum cea a vulturului, întocmai ca a fericitului bătrân Simeon” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Praznice Împărăteşti, traducere din greaca veche şi note de ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2010, pp. 67-92). Această predică este deosebit de importantă pentru că vedem alăturate mai multe teme - nașterea din nou sau Botezul cu Paștile sau Învierea lui Hristos. Deci, Întâmpinarea Domnului este un moment în care credincioșii sunt îndemnați să își aducă aminte de roadele duhovnicești de care au beneficiat la Botezul creștin, să le reactiveze, pentru a se putea pregăti pentru întâmpinarea Paștilor - Pătimirile și Învierea Domnului. Într-un fel suntem chemați să redescoperim omul cel nou din noi, pentru a fi capabili de Înviere. De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa oferă în continuare sfatul plin de adâncime duhovnicească: „Să aducem şi noi la jertfelnicul de sus, ca pe o pereche de turturele, curăţia trupului şi a sufletului sau, ca pe doi pui de porumbel, grija pentru cele bune, nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor, pentru ca şi noi să le săvârşim pe toate în chip duhovnicesc, potrivit cu legea dumnezeiască, înaintând în har şi înţelepciune până ajungem la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4, 13)! Şi aşa să desăvârşim omul nostru cel lăuntric şi, făcându-ne locaşuri ale Duhului Sfânt, să ne înturnăm în patria noastră cea adevărată, în Ierusalimul cel ceresc, întru care să ne învrednicim de fericire şi de neîncetata veselie şi să ne desfătăm de Împărăţie în Hristos Iisus”. Este foarte interesant că Sfântul Grigorie vorbește aici de prezentarea la templu a Pruncului Iisus ca fiind un act public, prin urmare și noi trebuie să săvârșim „grija pentru cele bune, nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor”. Se punctează caracterul public sau social al credinței în predica acestui mare părinte de care voi vorbi într-un articol viitor.