Maica Domnului - Biserică sfinţită şi Rai cuvântător

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 28 Decembrie 2016

În a doua zi de Crăciun, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte Soborul Maicii Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că Soborul Maicii Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători, ea datând din secolul al 5-lea.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Soborul Maicii Domnului înseamnă adunarea celor care o cinstesc pe Maica Domnului în a doua zi de Crăciun, după marele praznic al Naşterii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. „Când o sărbătoare se numeşte soborul, aceasta se referă, în general, la persoana sau persoanele prin care Dumnezeu a lucrat în chip minunat şi a săvârşit lucrări deosebite din istoria mântuirii. Astfel avem: Soborul Maicii Domnului după Naşterea Domnului; Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, în 7 ianuarie, după praznicul Botezului Domnului; Soborul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, după praznicul Naşterii Maicii Domnului. Deci, avem aceste sărbători numite sobor, ca o adunare de cinstire a persoanelor prin care Dumnezeu a lucrat în mod deosebit în istoria mântuirii noastre. Sărbătoarea aceasta ne arată în mod deosebit că Maica Domnului este fiinţa umană din care a luat trup, prin lucrarea Duhului Sfânt, Fiul cel Veşnic al lui Dumnezeu şi care S-a zămislit din ea şi S-a născut din ea ca Mântuitor al lumii. Maica Domnului este Biserică sfinţită şi Rai cuvântător, după cum o numeşte în cântările ei Biserica, pentru că din ea s-a zămislit umanitatea Fiului veşnic al lui Dumnezeu. Hristos-Domnul, ca Fiu veşnic al lui Dumnezeu Tatăl, Se naşte veşnic din Tată fără mamă, iar pe pământ S-a născut în timp, în istorie, din mamă fără tată. Deci, este o singură Persoană şi anume Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Care de bunăvoie S-a întrupat, a devenit Om, pentru ca pe noi, oamenii, să ne ridice din păcat şi din moarte şi să ne dăruiască viaţă veşnică”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Făcând referire la textul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a explicat că Fuga în Egipt reprezintă o lucrare a lui Dumnezeu de mântuire a lumii. „Avem o binecuvântare a Egiptului prin însăşi Fuga în Egipt a Pruncului Iisus. Această Evanghelie ne arată că Pruncul Iisus este de mic obişnuit cu osteneala, cu oboseala, cu setea, cu foamea, pentru că o astfel de călătorie însemna un efort deosebit. El este un Om al suferinţelor din fragedă copilărie şi viaţa Lui pe pământ se va sfârşi cu cea mai mare suferinţă, cu răstignirea şi moartea Sa pe Cruce. Prin Fuga în Egipt a Pruncului Iisus, purtat de mama Sa şi de Dreptul Iosif, se arată voinţa lui Dumnezeu de a chema toate neamurile la mântuire, nu doar pe poporul evreu, ci şi pe egipteni şi pe toate seminţiile care se aflau în jurul Ţării Sfinte”, a spus Preafericirea Sa. La final, Părintele Patriarh Daniel a vorbit şi despre viaţa şi activitatea Sfântului Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana.