Mănăstirea Antim la 300 de ani de la sfințire
Duminică, 27 septembrie, Mănăstirea Antim din București și-a sărbătorit hramul cu ocazia prăznuirii Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, ctitorul și ocrotitorul acestui așezământ, care a împlinit anul acesta 300 de ani de la sfințire. Obștea monahală și credincioșii atașați duhovnicește de lavra din centrul Capitalei au primit ieri vizita Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care, împreună cu mai mulți ierarhi, a binecuvântat lucrările de la clopotnița Mănăstirii Antim, monument istoric ce în ultimii ani a fost consolidat, restaurat și înfrumusețat.
În Biserica Ortodoxă Română a fost prăznuit ieri Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, care a fost cinstit în mod special la Mănăstirea Antim din Capitală, lavră întemeiată de acest sfânt, căruia îi datorează frumusețea arhitecturală, prestigiul, istoria bogată, dar și dăinuirea de-a lungul anilor cu grele încercări. Dacă în timpul vieții pământești a sfântului mitropolit mănăstirea a fost legată de persoana ierarhului Antim, care a construit biserica mare din incintă după propriile planuri, după moartea martirică, sfântul a fost pomenit în rugăciuni de slujitorii mănăstirii de-a lungul anilor, astfel că prezența sa duhovnicească a fost mereu simțită de cei care îi trec pragul. Prezența sa este mărturisită și astăzi de cei care se roagă aici la icoana sfântului ierarh și care vin în duminici și sărbători în număr mare la Sfânta Liturghie.
Liturghie arhierească de hramul mănăstirii
Duminică, biserica mare și curtea mănăstirii au fost neîncăpătoare pentru credincioșii care au dorit să participe la Sfânta Liturghie, săvârșită în ziua hramului de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Din soborul care a slujit împreună cu ierarhii au făcut parte: părintele Ionuț-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal de la Cancelaria Sfântului Sinod; părintele arhimandrit Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod; părintele protosinghel Vincențiu Oboroceanu, starețul Mănăstirii Antim, precum și alți slujitori, arhimandriți, protosingheli, preoți și diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Dumitru Sorin Stoian a fost hirotonit preot pe seama bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Dragomirești-Deal, Protopopiatul Ilfov-Sud al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Credincioșii au fost binecuvântați de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit la finalul Sfintei Liturghii un cuvânt de învățătură. Duminică, 27 septembrie, s-a făcut pomenirea minunii numite „Pescuirea minunată”, consemnată la Luca 5, 1-11, iar Preafericirea Sa a spus că acest eveniment prefigura venirea la credință și primirea în Biserică a multor neamuri și popoare.
„Hristos Domnul a săvârșit această minune pentru a arăta o altă minune pe alt plan, și anume, adunarea prin harul lui Dumnezeu a oamenilor în Biserică, atunci când ascultă cuvântul Evangheliei și îl împlinesc pe el. Această adunare a mulțimii oamenilor din toate popoarele în Biserica lui Hristos seamănă cu mulțimile de pești care s-au adunat în mrejele pescarilor care vor deveni apostoli sau trimiși ai lui Hristos. Această minune se referă la taina Bisericii. Pescuirea minunată este lucrarea minunată a harului lui Dumnezeu care adună mulțimile de oameni în Biserica Lui”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Pescuirea minunată descoperă pentru credincioși și o învățătură duhovnicească care stă la baza oricărei întreprinderi personale ce are la bază o faptă bună, o lucrare de ajutorare a cuiva sau o activitate misionară de credință.
„Care este lecția pe care Hristos Domnul a dat-o de la catedra corabiei ucenicilor Săi? Orice pescar, adică slujitor al Bisericii lui Hristos, nu trebuie să își pună nădejdea în propriile forțe, în propria deșteptăciune, competență, specializare, expertiză și, desigur, performanță, ci mai întâi orice izbândă sau succes în Biserică vine prin harul lui Dumnezeu. Aici vedem că deși Apostolii erau pescari profesioniști, ei nu au prins nimic toată noaptea, astfel încât Sfântul Petru recunoaște eșecul total al pescarilor care s-au bazat pe propria lor cunoștință și profesionalism. Dar la capătul eșecului uman începe succesul divin. Acolo unde ei au eșuat, începe biruința harului și acolo unde ei au ajuns să fie obosiți și smeriți, pentru că smerenia lor s-a născut din osteneala lor, Dumnezeu le-a dat harul acesta de a aduna mulțimi de pești, de aceea Sfântul Isaac Sirul spune că harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulțimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naște din multa osteneală. Dacă ne ostenim cu mândrie nu primim har, dar dacă ostenindu-ne mult în post, rugăciune și fapte bune ajungem la smerenia recunoașterii că tot ce am făcut bine am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci primim harul Lui”, a explicat Patriarhul României.
Cel mai mare Mitropolit al Țării Românești
În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre moștenirea duhovnicească și culturală a Sfântului Ierarh Antim.
„Sfântul Antim Ivireanul este cel mai mare Mitropolit al Țării Românești. Nu era român de origine, dar a devenit unul de-ai noștri pentru că a iubit mult Țara Românească și s-a identificat atât de mult cu poporul român fără să uite și de poporul său georgian. A devenit un ierarh jertfelnic păstorind până la moarte. Sfântul Antim s-a născut pe la 1650 în Georgia sau Iviria, de aceea se numește ivireanul, și când era tânăr a fost dus în robie la Istanbul. Acolo a fost răscumpărat de creștini pentru că avea un talent deosebit pentru pictură și sculptură. A slujit la Patriarhia Ecumenică multă vreme, apoi a fost și pe la Patriarhia Ierusalimului, și de acolo a ajuns la Mănăstirea Cetățuia de la Iași. A fost recomandat de Patriarhul Dositei al Ierusalimului Sfântului Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, pentru că se pricepea la arta tipografică”, a spus Preafericirea Sa. Cea mai importantă lucrare a sfântului ierarh, începută înainte de a fi episcop și apoi mitropolit, a fost tipărirea de cărți prin care a răspândit lumina credinței și a rugăciunii, dar el a purtat o grijă deosebită bisericilor și mănăstirilor, a promovat limba română în cult și i-a ajutat mult pe cei simpli și săraci.
„Sfântul Antim, la porunca și cu ocrotirea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, a dezvoltat o operă deosebită de tipărire a cărților de cult și de învățătură bisericească. În 1694 a înființat o tipografie la Mănăstirea Snagov, unde a fost stareț și unde a tipărit mai multe cărți în limbile română, greacă, slavonă și arabă. În 1701, prima carte tipărită în limba arabă a fost Liturghierul greco-arab de la Mănăstirea Snagov. Acolo au fost tipărite multe cărți de slujbă și a apărut și o carte în alfabet latin, Slujba Sfinților Împărați Constantin și Elena”, a amintit Patriarhul României. Cea mai mare moștenire de la sfântul ierarh rămâne pentru Capitală mănăstirea zidită după planurile sale, închinată sărbătorii Duminica Tuturor Sfinților, dar care de-a lungul anilor a ajuns să îi poarte numele, Mănăstirea Antim.
În ziua de prăznuire a sfântului ocrotitor, mănăstirea a îmbrăcat haine noi de sărbătoare. Lucrările efectuate la clopotnița de la intrarea mănăstirii au fost binecuvântate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. La rânduiala de binecuvântare au participat Preasfințitul Qais, Episcop de Erzurum, din partea Patriarhiei Antiohiei și a Întregului Orient; Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. Clopotnița, monument istoric, a fost consolidată, restaurată și înfrumusețată, urmând ca în perioada următoare, cu sprijinul credincioșilor, să fie împodobită cu pictură în mozaic, iar în camerele de la etaj să fie amenajat un mic muzeu despre istoria mănăstirii.
În semn de binecuvântare pentru obștea monahală, Preafericitul Părinte Daniel a dăruit mai multe cărți de folos liturgic și duhovnicesc, iar credincioșilor prezenți, iconițe cu chipul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul. Cu ocazia hramului, obștea monahală a dăruit Preafericirii Sale o icoană mare, pictată pe lemn, cu chipul sfântului ierarh ocrotitor al Mănăstirii Antim.