Mănăstirea Caraiman și-a sărbătorit hramul

Un articol de: Arhid. Alexandru Briciu - 17 Septembrie 2019

Sâmbătă, 14 septembrie, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Mănăstirea Caraiman din județul Prahova și-a sărbătorit hramul. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Altarul de vară al așezământului monahal de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. În mulțimea de pelerini prezenți la slujba de hram s-au numărat reprezen­tanți ai autorităților locale și centrale, precum și 100 de tineri aflați în tabără la Mănăstirea Caraiman în perioada 12-15 septembrie.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre evlavia oamenilor de la țară pentru Sfânta Cruce. „În decursul istoriei, țăranii adevărați, care erau în același timp nobili, au cinstit întotdeauna Sfânta Cruce. Întâlnite pe la răspântiile drumurilor sub forma troițelor, crucile au sfințit viața satelor. De aceea oamenii erau mult mai buni altădată. Constatăm acum cu mâhnire starea aceasta de răutate aproape generalizată care arată puțina noastră trăire și puțina noastră credință. Tot în viața satului se întâlnea foarte des semnul Sfintei Cruci atunci când erau așezate în cuptor pâinile, colacii, toate produsele pe care țăranii le pregăteau pentru masa familiei. Niciodată coptura nu era așezată în cuptor fără binecuvântarea semnului Crucii. Toate acestea au contribuit la realizarea unei societăți care altădată era foarte apreciată în lume, mai ales în perioada interbelică, atunci când obiceiurile erau păstrate cu sfințenie și aduceau binecuvântarea lui Dumnezeu”, a spus Preasfinția Sa.

Arhim. David Petrovici, sta­rețul Mănăstirii Caraiman, a vorbit despre importanța primirii tinerilor în așezământul monahal de la poalele Munților Bucegi: „Mănăstirea noastră este una misionară. Avem clădiri mul­te și mari, dar aceste ziduri nu au fost înălțate doar de dragul de a avea o mănăstire mare, ci din dorința de a aduce cât mai mulți tineri în această zonă frumoasă, pentru a se bucura de toate darurile pe care Bunul Dumnezeu ni le-a oferit. Mulțu­mim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru purtarea de grijă pe care ne-o arată de fiecare dată, pentru susținerea și încurajarea pe care ni le transmite ori de câte ori avem nevoie cu dragoste părintească”.