Mănăstirea Cozia şi-a serbat hramul istoric

Mănăstirea Cozia, ctitoria marelui voievod Mircea cel Bătrân, şi-a serbat luni, 9 iunie, hramul. Praznicul a început de seara cu slujba Privegherii, continuând a doua zi cu Acatistul „Sfintei Treimi“ şi cu Sfânta Liturghie arhierească.

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de peste 40 de preoţi şi diaconi veniţi de la parohiile şi mănăstirile din eparhie.

„Praznicul dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni“

După Sfânta Evanghelie, IPS Părinte Varsanufie a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a arătat importanţa cinstirii Sfintei Treimi în Biserica noastră, evidenţiind faptul că dogma triadologică este fundamentul învăţăturii noastre creştine. Iar despre însemnătatea solemnităţii de la străvechea lavră vâlceană, Arhipăstorul Râmnicului a spus: „Praznicul de astăzi este un praznic desăvârşit, este praznicul în care Îl cinstim pe Dumnezeu, Unul după fiinţa Sa, dar care S-a manifestat în istorie în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aşa cum vedem din dumnezeieştile Scripturi, atât ale Vechiului, cât şi ale Noului Testament, Dumnezeu Se revelează pe rând omului. Persoanele Sfintei Treimi, deşi Se manifestă în istorie întreit, sunt Una, pentru că Tatăl este Cel care creează lumea, Fiul este Cel care mântuieşte lumea, iar Duhul Sfânt este Cel care sfinţeşte lumea până la sfârşitul veacurilor. Această sărbătoare a Sfintei Treimi mai poate fi numită şi praznicul dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni, pentru că testamentul pe care Dumnezeu îl lasă oamenilor prin Fiul Său este acesta: «Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum şi Eu v-am iubit pe voi». Evanghelistul Ioan în Evanghelia şi în Epistolele sale Îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind iubire. Deci dacă Dumnezeu ne iubeşte pe noi oamenii, iar noi suntem creaţi după chipul şi după asemănarea Sa, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii cu aceeaşi dragoste cu care Dumnezeu ne-a iubit pe noi. Iar dragostea noastră către aproapele trebuie să meargă până la jertfă. Suntem datori ca viaţa noastră să o închinăm lui Dumnezeu, să iertăm celor care ne greşesc, să trezim sufletul nostru, să ne apropiem mai mult de Domnul şi să-L mărturisim pe El prin faptele noastre, preţuind permanent viaţa noastră pământească în vederea dobândirii vieţii celei veşnice“, a conchis Înaltpreasfinţia Sa.

Răspunsurile la strană au fost oferite de către un grup de studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna“ din Sibiu.

La finele slujbei, părintele arhimandrit Vartolomeu Androni, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului şi stareţul Mănăstirii Cozia, a mulţumit IPS Părinte Varsanufie pentru vizita şi binecuvântarea arhierească oferită părinţilor din obştea mănăstirii, dar şi tuturor credincioşilor prezenţi la acest înălţător praznic împărătesc.

Mănăstirea Cozia, file de istorie

Situat la 3 km de staţiunea balneoclimaterică Călimăneşti-Căciulata, pe malul drept al Oltului şi la circa 20 km nord de Râmnicu Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia, cu hramul „Sfânta Treime“, la început a fost cunoscut sub numele Mănăstirea Nucet, abia mai târziu primind numele Cozia, după muntele din vecinătate.

Biserica mare cu hramul „Sfânta Treime“, armonios proporţionată, cu ornamentaţie bogată, a fost construită de meşteri din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti din Cruşevăţ, din piatră albă tare, între anii 1387 şi 1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân. În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei şi decedată în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale şi datează din 1938.

După anul 2000, prin purtarea de grijă a părintelui arhimandrit Vartolomeu Androni, aici au fost ridicate mai multe corpuri de chilii şi un atelier de tâmplărie şi sculptură.