Mănăstirea de la Eşanca, un colţ de rai

Într-un mic sat ascuns printre colinele botoşănene, Eşanca, în urmă cu câţiva ani a poposit prin binecuvântarea Domnului, sfinţind locurile şi credincioşii de aici, Sfântul Serafim de Sarov. A ajuns aici aducând cu el bucuria binecuvântării, dorinţa de pace în suflet, dorinţa de mântuire.

Mulţi dintre noi ne întrebăm adeseori despre sensul vieţii pe acest pământ. "Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, în vreme ce rugăciunea, postul, pomenile şi alte fapte bune făcute din dragostea de Hristos sunt doar mijloace ale dobândirii Duhului Sfânt". Iată răspunsul Sfântului Serafim de Sarov la întrebarea noastră. Mânaţi de dorul mântuirii, sobor mare de preoţi, pelerini şi credincioşi s-au adunat luni, 19 iulie, la Eşanca, să înalţe împreuna lor rugăciune Apostolului bucuriei, Sfântului Serafim de Sarov. Un număr de treizeci şi patru de preoţi, precum şi un cor îngeresc au slujit împreună Sfânta Liturghie, înălţând rugăciuni spre dobândirea păcii sufletului. Locul unde acum se ridică mănăstirea era un loc aproape părăsit în urmă cu câţiva ani, după cum susţin sătenii. Acum însă, Sfântul Serafim de Sarov l-a transformat într-un colţ de rai. Maica Petronia, stareţa mănăstirii, un chip îngeresc, mereu luminat de zâmbet, este asemeni unei albinuţe. A venit aici de la Mănăstirea Agapia. Are în păstorire o obşte de şapte măicuţe: harnice, smerite şi atât de luminoase... Construită în secolul XIX, bisericuţa veche veghează acum smerită în umbra măreţiei noului sfânt lăcaş. "Să ne dobândim pacea!" Eşanca e un sat mic. Are doar 90 de familii, cu toţii înaintaţi în vârstă. Ispitele au fost şi sunt mari. Reprezentanţi ai altor culte se străduiesc să îi îndepărteze de dreapta credinţă. De aceea, poate, nu întâmplător, Sfântul Serafim de Sarov, acest adânc trăitor în rugăciunea inimii, a poposit pe aceste meleaguri spre mântuirea lor. Copii de toate vârstele, tineri şi bătrâni au fost prezenţi la Sfânta Liturghie de la Eşanca, deşi după cum ei înşişi rosteau la un moment dat: "fusese zi de lucru". Au lăsat toate şi au venit să se roage. Pruncii au primit Sfânta Împărtăşanie, iar la sfârşitul Sfintei Liturghii, arhim. Ioan Harpa, exarhul mănăstirilor din judeţul Botoşani, a rostit un cuvânt de învăţătură. "Să ne dobândim pacea!" Aceasta a fost esenţa predicii părintelui Ioan. Un fierbinte îndemn de a călca pe urmele Sfântului Serafim de Sarov citind Sfânta Scriptură, căci este Cartea care ne îndulceşte sufletele. Un fierbinte îndemn de a ne dori să facem parte din "neamul" Maicii Domnului şi al sfinţilor. Dobândind pacea în suflet, mii vor fi în jurul nostru cei care se vor mântui. Pacea noastră îi va atrage. "Viaţa creştină e ca o mare învolburată, spunea părintele Ioan, iar fiecare dintre noi aruncăm în continuu în ea păcatele noastre, ca pe nişte pietre. Unele mai mari, altele mai mici, dar toate învolburează marea vieţii. Să ne dorim, îndemna părintele Ioan, şi să ne străduim să încetăm a mai arunca aceste pietre, pentru ca valurile vieţii noastre să fie cât mai mici. Este exact ca într-o comunitate, într-un sat: când cineva săvârşeşte un păcat, toţi vorbesc despre el. Toţi sunt tulburaţi, neliniştiţi. De aceea e necesar să căutăm să ne dobândim pacea interioară şi vom atrage pe toţi cei din jur cu liniştea noastră. Harul Duhului Sfânt este foarte sensibil. Unde omul se opune, harul imediat se retrage. Să nu ne mândrim cu virtuţile noastre, cu faptul că postim, cu faptele noastre bune", a spus arhim. Ioan Harpa. Bucuria dăruirii şi frumuseţea recunoştinţei Întreaga manifestare religioasă de la Eşanca a fost ca un elogiu adus bucuriei, ca temelie a recunoştinţei. La final protos. Serafim Grigoraş, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi, a remarcat că trebuie să cultivăm recunoştinţa cât mai des şi s-o îndreptăm către cei care au ostenit în această mănăstire. "Putem vorbi, fără teama de a greşi, de statornicie, jertfelnicie, rodnicie şi înveşnicire. Ne bucurăm şi transmitem gândul nostru plin de recunoştinţă Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pentru binecuvântarea ctitoririi acestui lăcaş pe care îl dorim să ajungă plin de poveşti adevărate, cu oameni sfinţi. Ca fiecare pârâu, fiecare poiană, troiţă, răscruce de poteci să aibă o poveste sfinţitoare. În fiecare clipă, de la punerea temeliei acestei mănăstiri, am simţit şi binecuvântarea plină de har a Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Ne-a încurajat în momente de deznădejde, ne-a ajutat când puterile ne slăbeau şi mai ales s-a rugat permanent pentru noi. Gândurile noastre pline de recunoştinţă se îndreaptă, de asemenea, spre toţi prea sfinţiţii şi preacuvioşii părinţi care ne-au fost alături de-a lungul timpului în misiunea noastră, spre harnicele măicuţe care au acceptat ascultarea jertfelnică de a pune temelia acestei ctitorii din punct de vedere moral, spiritual, spre autorităţile locale şi echipei de lucrători care au făcut acest lucru din punct de vedere material. Să ne bucurăm aşadar şi să fim recunoscători unul altuia şi împreună lui Dumnezeu, Care ne-a adunat astăzi din nou aici, la mănăstirea ce se află sub pronia protectoare a Sfântului Serafim de Sarov şi a Sfintei Cuvioase Parascheva", a mărturisit protos. Serafim Grigoraş. Gânduri de lumină Tabloul evenimentului religios de la Eşanca nu ar fi complet dacă nu am aminti despre tinerii corişti care au participat la oficierea Sfintei Liturghii. Slujba a avut loc în altarul de vară al mănăstirii, astfel încât cântările înălţate, adevărate psalmodieri îngereşti, au copleşit sufletele celor care au fost prezenţi. Bucuria hramului a fost pecetluită printr-o agapă deosebit de bogată, organizată în Casa monahală "Sfânta Muceniţă Lucia", o casă de prăznuire modernă care vine să completeze complexul mănăstiresc de la Eşanca. Nimic din toate acestea însă nu ar fi fost posibil fără strădania protosinghelului Serafim Grigoraş, care este originar din Eşanca. După cum spunea arhim. Ioan Harpa în cuvântul de învăţătură rostit la acest eveniment, protos. Serafim Grigoraş este cel care l-a adus pe Sfântul Serafim de Sarov la Eşanca. Mănăstirea cu acest hram de la Eşanca este una dintre puţinele lăcaşuri închinate acestui minunat sfânt, din ţara noastră. În numele celor prezenţi, arhim. Ioan Harpa, urmat de pr. Constantin Pânzaru, protopop al Protopopiatului Darabani, au transmis părintelui Serafim Grigoraş felicitări pentru tot ceea ce a întreprins în satul natal, precum şi urările ocazionate de serbarea zilei onomastice.