Mănăstirea Durău şi-a serbat al doilea hram

Mănăstirea Durău din judeţul Neamţ, şi-a sărbătorit ieri al doilea hram - „Sf. Pantelimon“. Mănăstirea Durău a primit acest hram în urmă cu patru ani din binecuvântarea IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. „Întrucât Mănăstirea Durău adăposteşte din anul 1944 părticele din moaştele Sfântului Mucenic Pantelimon, din respect pentru efortul părinţilor ieromonahi care le-au adus, în amintirea lor şi spre cinstirea Sfântului şi Marelui Mucenic Pantelimon, IPS Mitropolit Daniel a binecuvântat ca mănăstirea de la poalele Ceahlăului să primească, pe lângă hramul Buna Vestire, şi hramul Sfântul Mucenic Pantelimon. Aş vrea să menţionez că moaştele Sfântului Pantelimon din mănăstirea noastră au fost aduse de părinţii ieromonahi de la mănăstire, care au luptat pe frontul sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dintre aceştia mai trăieşte astăzi doar părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Atunci când se retrăgeau trupele, la întoarcere, ei au găsit aceste moaşte într-o biserică ruinată din Rusia şi le-au adus cu grijă, spre cinstire“, ne-a declarat ieromonahul Hariton Negrea, duhovnicul mănăstirii.

Cu ocazia celui de-al doilea hram, la Sfânta Liturghie, ieri, 27 iulie, alături de ierom. Hariton şi pr. Ionel Cuţuhanu, referent la Centrul Cultural Pastoral „Sf. Daniil Sihastrul“ de la Durău, a slujit şi pr. prof. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. După slujbă, toţi credincioşii prezenţi au participat la agapa creştină în trapeza mănăstirii. După-amiază, întrucât Ministerul de Interne a pus la dispoziţie un elicopter, oamenii de la mănăstire s-au ocupat de transportul materialelor pe vârful Ceahlău, pentru finalizarea construcţiei casei „Panaghia“, care va fi sfinţită pe 6 august, în ziua Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos. Biserica actuală a Mănăstirii Durău a fost construită între 1830-1835 pe locul unui vechi schit de maici existent aici încă de la începutul veacului al XVII-lea. După aproape două secole, maicile s-au risipit şi în locul lor au sosit călugări de la Schitul Hangu. În 1830, pe cheltuiala unor negustori înstăriţi din târgul Piatra, a început construcţia bisericii actuale, care s-a încheiat în 1835. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul veacului următor s-au construit în jurul bisericii mai multe case călugăreşti, majoritatea acestora fiind demolate, după 1970, pentru construirea staţiunii climaterice Durău. Biserica este împodobită cu pictură în tehnica encaustică, realizată între 1935-1937 de Nicolae Tonitza şi ucenicii săi. În perioada regimului totalitar, Mănăstirea Durău a funcţionat ca biserică de parohie, cei mai mulţi dintre călugări fiind alungaţi din mănăstire. După anul 1990, mănăstirea a trăit o perioadă de revigorare din toate punctele de vedere.