Mănăstirea Gura Motrului acum un secol

Tradiţia spune că începuturile acestui aşezământ monahal sunt din vremea călugărului Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, cel care pusese început bun vieţii monahiceşti în Ţara Românească.

De altfel, este aşezat la o distanţă de 60 km de vechea cetate a Severinului, important reper militar în vremea cruciadelor conduse de regii maghiari şi la vărsarea râului Motru în Jiu. Gura Motrului este atestată documentar în 1519, la zidirea făcută de marele logofăt Harvat, cu hramul "Cuvioasei Parascheva". La 1642-1643, cu binecuvântarea patriarhului de Constantinopol, îi sunt refăcute zidurile de incintă. La 1653, Preda Brâncoveanu reconstruieşte biserica din temelii, atunci când călătorul sirian Pavel din Alep o descrie ca pe "o clădire măreaţă şi aleasă". Este pictată abia în 1702-1704 de către domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, la 1852 fiind refăcută prin contribuţia lui Barbu Ştirbei voievod şi prin strădania stareţului Eufrosin Poteca. La 1812, mănăstirea a fost asediată de Tudor Vladimirescu pentru a-i prinde pe boierii care se refugiaseră aici. La începutul secolului al XX-lea mănăstirea funcţiona ca biserică parohială, cu 131 de familii şi 470 de suflete.