Mănăstirea Japca din Soroca în perioada interbelică

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 02 Octombrie 2012

În partea de sud-vest a judeţului Soroca, la 45 km de oraşul cu acelaşi nume, într-o pădure ce domină malul Nistrului se ridică semeaţă Mănăstirea Japca. Începuturile acestui aşezământ sunt din sec. al XVII-lea, când mai mulţi călugări vor fi căutat un loc de rugăciune cât mai retras de tumultul vieţuirii lumeşti. Unul dintre aceştia se pare că a fost călugărul Iezechiel, care provenea de la Mănăstirea Deleni, din dreapta Prutului. Ca loc de rugăciune a fost aleasă o grotă din stâncă, din apropiere. Pe la 1693 este atestată o donaţie de moşie pentru acest aşezământ monahal de la un Ioan Turbă. De mai multe ori, sihăstria de la Japca a fost pustiită de tătari. Un secol mai târziu, egumenul Teodosie, care îşi avea metania la Mănăstirea Deleni, a ridicat o bisericuţă din lemn la poalele stâncii de la Japca. Treptat, aşezământul monahal s-a dezvoltat atât duhovniceşte, cât şi numeric, încât a fost nevoie de ridicarea unei a doua biserici de lemn. După 1812, Japca a primit statut de mănăstire prin binecuvântarea mitropolitului Gavril Bănulescu-Bodoni. La mijlocul sec. al XIX-lea, cele două lăcaşuri de lemn au fost demolate pentru a face loc unei monumentale biserici din piatră, în formă de cruce greacă înscrisă, cu o turlă pe naos, trei altare, din care cel din mijloc înconjurat de un frumos baldachin. Până la 1916, Japca a fost mănăstire de călugări şi avea întinse moşii, aproape 468 desetine. La mijlocul războiului mondial, ultimul ierarh ţarist din Basarabia a transformat Japca în mănăstire de maici, cu vieţuitoarele aduse de la Mănăstirea Lesna, din Polonia rusească. În vremea arhipăstoririi episcopului Visarion Puiu de Hotin, mănăstirea de la Japca a cunoscut o revigorare duhovnicească şi gospodărească. A fost refăcut întreg aşezământul, construite o uzină electrică şi o moară, iar în vara anului 1933 s-a ridicat o bisericuţă de lemn cu hramul „Sfânta Treime“. Aici a funcţionat o şcoală de gospodărie casnică, apreciată în epocă. Printre preocupările obştei erau: lucrul la războaiele de ţesut, cultivarea livezii, a grădinilor de zarzavaturi, îngrijirea viţei-de-vie şi a vitelor, astfel încât Japca era o fermă agricolă model. De asemenea, Japca a primit 49 ha de pădure din averea statului.