Mănăstirea Răducanu din Târgu Ocna, la 1900

A fost ridicată la sfârşitul sec. al XIX-lea de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat din Tg. Ocna, biserica având un plan triconc, cu o clopotniţă pe pridvor şi turlă pe naos. La puţin timp, aşezământul a necesitat reparaţii mari, în 1763 marele logofăt Radu Racoviţă, căsătorit cu Maria Buhuş, devenind ctitor. El a reparat biserica, a construit ziduri împrejmuitoare şi a înzestrat-o cu cele necesare. Cu această ocazie, biserica, cu hramul "Bunei Vestiri", a primit o pisanie cu text în limba franceză, fiind, se pare, singura de acest fel din ţară. La 1821, aici au fost cantonaţi 800 de eterişti, dar în faţa ameninţării otomane s-au retras spre Mănăstirea Secu. Drept pedeapsă, trupele otomane au devastat mănăstirea. Între 1843 şi 1853, arhimandritul Procopie a refăcut biserica şi o parte din anexe, tot acum funcţionând o şcoală de pregătire a preoţilor. La 1864, i s-a confiscat averea funciară şi era ameninţată cu transformarea în cazarmă pentru soldaţii care îi păzeau pe deţinuţii de drept comun din închisoarea din localitate.

La 1890, a devenit biserică de parohie, iar la 1894 a fost numit un preot cu studii seminariale. La 1909, Mănăstirea Răducanu era parohie cu două filii, respectiv cu 1.562 de suflete.