Mănăstirea Rugi din ţinutul Hotinului, în perioada interbelică

A fost înfiinţată în 1777 de doi fraţi negustori din Moghilev, Petru şi Simion Dociul, pe moşia fraţilor Andronache şi Teodor Rugu de pe malul Nistrului, ascultând canonic de Episcopia Rădăuţilor.

Aşezământul a fost înzestrat cu proprietăţi funciare şi a devenit chinovie de călugări. După 1829, a devenit mănăstire de călugăriţe, iar din 1835, noii proprietari ai moşiei îi "cotropesc" o mare parte din domenii. Din această cauză, Mănăstirea Rugi a ajuns în părăsire. În 1920, arhimandritul Visarion Puiu, exarh al mănăstirilor din Basarabia, a fost cel care a iniţiat lucrările de refacere, mai ales după 1923, când a ajuns episcop al Hotinului. Prin bani adunaţi din eparhie prin condica de milă, sume de la autorităţile statului şi din veniturile terenului arabil al mănăstirii, episcopul a restaurat frumoasa biserică în stil moldovenesc, cu hramul "Sf. Treimi", a refăcut "vatra schitului", a ridicat corpuri de clădiri pentru stăreţie, chilii, arhondaric şi alte anexe gospodăreşti. Practic, episcopul Visarion Puiu devenea al doilea ctitor de la Rugi, jud. Soroca.