Mănăstirea „Sfântul Spiridon“ din Iaşi în sec. al XIX-lea

Ultimele cercetări istorice datează de la începuturile aşezământului "Sf. Spiridon" din Iaşi pe la 1704, cu o bisericuţă sau paraclis. Pe locul acesteia, potrivit documentelor, la 1752, boierul Ştefan Bosie a ridicat o altă biserică cu hramul "Sf. Spiridon al Trimitundei". Tot acesta cumpărase casele din împrejurimi, pentru a ridica o mănăstire în jurul noii sale ctitorii. În scurt timp, datorită pelerinajului care se făcea la icoana făcătoare de minuni a sfântului ocrotitor, alături de chiliile călugărilor au fost ridicate încăperi special amenajate pentru îngrijirea bolnavilor. Această operă filantropică, luând amploare, i-a determinat pe domnitorul Constantin Racoviţă şi pe mitropolitul Iacob Putneanul să înfiinţeze, la 1757, cel mai mare spital din Moldova. La 1802, întregul aşezământ a fost afectat de marele cutremur. Ulterior, au fost refăcute atât biserica, cât şi turnul de intrare şi spitalul din incinta mănăstirii. În 1843, turnul a primit un ceas comandat la Paris, iar în 1862 acoperişul acestuia a fost refăcut în forma mitrei Sfântului Spiridon.