Mănăstirea Turnu de pe Valea Oltului la 1900

Prin secolul al XV-lea, câţiva călugări de la Mănăstirea domnească Cozia urcau doi kilometri pe malul stâng al Oltului pentru a găsi isihia necesară vieţuirii monahale. Aceştia se nevoiau în chiliile săpate în stâncă, care mai pot fi văzute astăzi de pelerinul ortodox. Sihăstria s-a dezvoltat treptat, iar pe la 1676 fostul stareţ Varlaam al Coziei şi episcop al Râmnicului, devenit Mitropolitul Ungrovlahiei, a zidit o biserică de piatră şi cărămidă pe locul celei de lemn ridicată de înaintaşii săi. După 1896, schitul a ieşit din izolare prin construirea căii ferate Râmnicu Vâlcea - Sibiu, motiv pentru care episcopul Gherasim Timuş al Argeşului a zidit o reşedinţă de vară, compusă din biserică, trapeză şi chilii, iar aşezământul a fost ridicat la rangul de mănăstire.