Mângâierea celor îndoliaţi, semn al bunătăţii inimii

Ieri, 19 octombrie, Biserica Ortodoxă s-a aflat în Duminica a 20-a după Rusalii. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa Patriarhală.

În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a explicat că Evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca (7, 11-16), în care se face pomenire de învierea fiului văduvei din Nain, ne arată milostivirea lui Dumnezeu faţă de oamenii îndureraţi şi faţă de cei morţi, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos cunoaşte durerea fiecărui om, dar şi măsura răbdării lui. „Hristos Domnul, pentru că are milă de această femeie văduvă şi îndoliată, îi spune: «Nu plânge!», iar prin aceasta El ne arată ce trebuie să facem noi, creştinii, care purtăm numele lui Hristos, când vedem în jurul nostru durere şi întristare, oameni îndureraţi sau îndoliaţi, şi anume să mergem spre ei, să nu aşteptăm să ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat în cetatea Nain, ci s-a dus acolo unde durerea era copleşitoare. El săvârşeşte minuni pentru a întări sufleteşte pe omul suferind sau îndurerat, ca acesta să nu se simtă singur, neajutorat şi părăsit“, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Acest îndemn al Mântuitorului Iisus Hristos a fost înţeles de către Biserică prin rânduirea rugăciunilor de pomenire atât la slujba Înmormântării, cât şi la parastase, iar acest îndemn trebuie să fie conştientizat de către fiecare creştin, întrucât, după cum a spus Întâistătătorul Bisericii noastre, sunt oameni îndoliaţi care, nefiind consolaţi la timp ca să dea un sens durerii lor, s-au descumpănit sufleteşte, iar alţii s-au sinucis din cauza prea multei dureri a pierderii celor dragi. Preafericirea Sa a mai precizat că, deşi în vremurile noastre, în tâlcuirea acestei Evanghelii accentul cade pe îndemnul adresat tinerilor să se ridice din moartea spirituală, Mântuitorul S-a gândit mai întâi la durerea mamei văduve din Nain pentru că „mângâierea este un ajutor de mare preţ“, „semn de multă bunătate a inimii şi o dovadă a iubirii milostive frăţeşti“. „Mântuitorul ne arată că tinerii sunt chemaţi la viaţa de comuniune cu părinţii, fraţii şi surorile lor, nu la însingurare prin despărţire de ei, pentru că însingurarea aceasta, chiar dacă nu este moarte fizică, poate deveni totuşi o moarte spirituală, o existenţă egoistă, morbidă pentru suflet. Comuniunea de iubire părintească, frăţească, amicală şi duhovnicească îi ajută pe tineri să crească spiritual şi să se maturizeze. De aceea, familia, Biserica, şcoala şi societatea trebuie să-i ajute pe copii şi pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist şi insensibil la nevoia de ajutor a celor din jur. De fapt, lipsa de comuniune spirituală şi de solidaritate concretă în familie şi în societate este astăzi semn al unei vieţi umane în declin spiritual şi în deficit de omenie. Este mare nevoie astăzi să fim alături de familiile îndoliate, dar şi să-i ajutăm pe tineri să preţuiască mai mult viaţa de familie şi să cultive prietenia cu tineri credincioşi pentru a înţelege că viaţa adevărată este binecuvântare de la Dumnezeu şi bucurie a comuniunii între oameni“, a mai subliniat Preafericirea Sa.