Mari lumini eliberatoare
Cartea lui Veaceslav Cușter, Un deceniu de Țară (Editura Sfântul Ioan, Brăila, 2023), are în deschidere un grupaj de proze ale căror simboluri au un accentuat caracter etic. În acest context, avem raportări la rugăciune, asceză sau creștinătate, ceea ce va favoriza amplitudinea interpretărilor posibile. O profesiune de credință: De fapt, am un mare prieten, pe Dumnezeu. Și mă rog Lui să mă ferească de nedreptate, iar pe cei care mă nedreptățesc și-mi provoacă lacrimi imaculate, să-i ierte și să nu le dea ce merită. După elocventele bucăți epice urmează partea lirică a volumului, cu tușe luminoase, provocând stări ce nu ne pot lăsa indiferenți. Toate cele ce se petrec au legătură directă cu Transcendența, fluid spiritual atotstăpânitor. Sfinții și cei trecuți de pragul lumesc acționează în feluri puțin știute de noi. Inima deschide multiple planuri incandescente, poetul raportându-se devoțional la tainele Sfintei Treimi. Așa iau naștere tablouri ce au în prim-plan problema salvării. Următorul pasaj ilustrează filonul paradiziac: Aici este cea mai verde grădină/ Creată vreodată de Dumnezeu./ Este atât de verde și de crud,/ Încât mustește și răcorește etern./ Peste verdeață sclipesc curcubeie/ Cu raze în toate nuanțele verdelui./ Din cer coboară scări de lumină verzuie/ Ce se preling pe deasupra apelor vii,/ Ca un Duh pogorât peste frunze de smochin. Variate esențe de pietre prețioase configurează traseul întru inefabil, supunerea plină de speranță în fața Împăratului ceresc. Iertarea nu este departe. Valorile Bisericii deschid uși puțin bănuite, adevărate universuri ale fecundității spirituale. O expresie a deschiderii știutoare: Slăvit fie Numele Tău/ Că m-ai deșteptat,/ Mi-ai trezit inima,/ Mi-ai deschis ochii/ Și m-ai sculat din așternut./ Slăvit fie Numele Tău/ Că în ziua a șaptea/ Mi-ai îndreptat picioarele/ Spre Biserică,/ Spre templul sfânt,/ Altarul Tău,/ Locaș de închinare,/ Spre Trupul lui Hristos/ Și Cerul pe pământ.
Prin versurile sale, Veaceslav Cușter pune în valoare perenitatea românilor, profunzimea legăturilor dintre aceștia, raportarea absolută la Tricolor. Nădejdea în dreptatea Marelui Dumnezeu va îndruma neabătut conștiințele. Adânca spiritualitate este invocată peste tot în cartea lui Veaceslav Cușter, lumânările și rugăciunile transfigurând realitatea. De fiecare dată este avută în vedere vibrația puternică a ideilor, forța acestora de a schimba mersul lucrurilor. Pentru că la un nivel subtil literele scrise sunt icoane,/ Imaginea cuvântului rostit.
Poetul călătorește mult în imaginație, ceea ce apropie potențări semnificative. Supunerea fără rest în raport cu divinitatea poate fi recunoscută dacă parcurgem următorul text poetic: Sclav al oamenilor,/ Rob al lui Dumnezeu./ Umilit de lume,/ Umil în fața Lui./ Nedreptățit de umanitate,/ Caută dreptatea divină./ Rabdă grija lumească,/ Râvnește viața îngerească./ Ostenește-te în toate zilele,/ Ia jugul și povara Crucii./ Pleacă grumazul, ca necuvântătorul,/ Ca să poți fi oaia turmei sale./ Alege calea îngustă și strâmtă,/ Iar singura ta demnitate să fie credința./ Căci Hristos Și-a dus crucea,/ A purtat coroană de spini,/ A fost străpuns de suliță și cuie,/ A băut oțet și vin cu fiere,/ A fost bătut, vândut și judecat/ Și I-a cântat cocoșul de trei ori. Fundamentul destinului rezidă fără nici o îndoială în credință și iubire. Poeziile autorului au menirea de a aduce slavă, pe un drum care trebuie parcurs cu privirea atentă la inevitabilele ispite. Respectul pentru ceea ce prețuiau străbunii nu poate fi nicicând abandonat. Simbolul stindardului tricolor realizează uniunea binefăcătoare cu tot ceea ce evocă speciala energie românească.
Universul ideatic din volumul Un deceniu de Țară pătrunde în straturi foarte adânci, de obârșie. Visul unor mari lumini eliberatoare va fi mereu prezent în sufletul poetului Veaceslav Cușter.