Marş interreligios pentru combaterea fanatismului şi a persecuţiior, la Strasbourg
La apelul responsabililor principalelor culte religioase din regiunea franceză Alsacia – catolici, protestanţi, ortodocşi, israeliţi, musulmani, budişti şi hinduşi -, sute de persoane au participat marţi, 28 octombrie, la un marş interreligios al solidarităţii frăţeşti pentru combaterea fanatismului şi a persecuţiilor pe criterii religioase care se observă tot mai des, în ultima vreme, în mai multe părţi ale lumii. Manifestanţii s-au întâlnit la sediul regiunii Alsacia, de unde au plecat în linişte, fără slogane sau banderole, către Consiliul Europei, pentru a afirma „de manieră solemnă şi frăţească” refuzul „discriminării şi al integrismelor care se folosesc de religie pentru a comite fapte inacceptabile”. Odată ajunsă la Palatul Europei, coloana de participanţi a fost primită de doamna Carole Reich, directorul Departamentului pentru dialogul intercultural şi interreligios în Europa. La tribuna pregătită din timp s-au perindat apoi cei şapte reprezentanţi ai principalor culte existente în Alsacia, care au reiterat câteva din principiile ce-i animă : „credinţa religioasă îl face pe om mai bun”, „numai mergând împreună avansăm”, „direfenţele ne ajută să ne îmbogăţim reciproc”, „combaterea ignoranţei aduce cu sine mai multă înfrăţire” etc.
În numele comunităţilor ortodoxe din Alsacia a vorbit preotul Vasile Iorgulescu, delegatul Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa pentru dialogul interconfesional şi interreligios din Răsăritul Franţei: „Comunităţile ortodoxe din Strasbourg se alătură cu convingere acestui marş interreligios, care a pornit în mod simbolic de la «Casa Regiunii», punct de convergenţă armonioasă între culturile şi religiile prezente în Alsacia, şi s-a îndreptat către Consiliul Europei, platformă de prestigiu a dialogului intercultural şi a Drepturilor Omului. Dorim, în felul acesta, să ne manifestăm solidaritatea cu fraţii persecutaţi peste tot în lume, dintre care mulţi sunt nevoiţi să-şi părăsească pământul strămoşilor şi să ia calea pribegiei. Gândurile noastre solidare şi rugăciunile îngemănate îi însoţesc. Anul trecut, Europa a comemorat 1700 de ani de la Edictul de la Milano, care, punând capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, marca începutul unei ere noi în istoria nu numai a creştinismului, ci a întregii omeniri. Or, în epoca noastră, constatăm faptul că, în multe părţi din lume, persistă exacerbări ale fanatismului şi violenţei în numele religiei şi al lui Dumnezeu, accente de fundamentalism religios, calomnii şi defăimări a căror ţintă este diferenţa religioasă, dar şi faptul inadmisibil de a se servi de apartenenţa religioasă în folosul unor obiective care invalidează capacitatea religiilor de a fi factori de pace şi actori ai înfrăţirii. Tradiţia ortodoxă pune cu precădere accentul pe cuvintele din Epistola Sfântului Apostol Ioan, care afirmă că dragostea pentru frate este dovada dragostei noastre pentru Dumnezeu : «Dacă cineva spune Îl iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele lui îl urăşte, acela este mincinos. Într-adevăr, cel care nu-şi iubeşte fratele, pe care-l vede, nu poate iubi nici pe Dumnezeu, pe care nu-L vede». Acelaşi lucru îl vor afirma ulterior şi Părinţii Bisericii în cuvinte concise : «Cel care-L iubeşte pe Domnul şi-a iubit mai întâi fratele. Căci ceea ce vine pe urmă este continuarea a ceea ce a precedat» (Sfântul Ioan Scărarul). Să păstrăm vii în cuget cuvintele rostite recent de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, care afirma citând un alt mare teolog ortodox (Jean Zizioulas) : «Nici o credinţă religioasă nu-şi justifică existenţa afirmând că este singura care deţine adevărul. Ea trebuie să arate că nu există pentru a-i aservi pe alţii, ci pentru a elibera fiinţa umană, pentru a răspunde la întrebările sale existenţiale fundamentale»”.