Măslinele, un dar preţios pentru sănătate

Fructele măslinului prezintă multiple proprietăţi terapeutice, fiind digestive, cicatrizante, astringente, nutritive, emoliente, febrifuge. Uleiul extras din măsline conţine acizi graşi nesaturaţi şi monosaturaţi, care sunt similari celor prezenţi în laptele matern, ceea ce explică de ce uleiul de măsline este atât de bine tolerat de organism.

Fructele verzi ale măslinului se recoltează în lunile noiembrie-decembrie, prin scuturare uşoară, cu puţin înainte de maturare, şi se conservă în saramură. Fructele negre se recoltează la maturitatea completă, în lunile noiembrie-decembrie, şi se conservă prin fierbere în ulei sau prin murare. La recoltare măslinele sunt foarte amare şi nu pot fi consumate. De aceea, sunt tratate cu o leşie specială, care le extrage substanţa amară, timp de câteva zile, după care se pun în saramură sau sunt acoperite cu sare timp de câteva săptămâni, pentru a-şi păstra culoarea intensă. Printre cele mai cunoscute tipuri de măsline se numără: - kalamata - culoare purpurie; - nicoise - culoare roşie-maronie, puţin acre şi uşor sărate; - picholine - mici, ţuguiate, gust slab picant. După conservarea în saramură sau în ulei, măslinele capătă un excelent rol alimentar, având o valoare nutritivă egală cu cea a cărnii. Se folosesc în salate, conserve sau la prepararea unor feluri de bază. Fructele verzi se consumă cu preparate din peşte, ardei, tomate, migdale, iar fructele negre se însoţesc foarte bine cu brânzeturile sau cu gustările reci. Prin condimentarea cu diferite arome (mărar, anason, chimion), mâncărurile de măsline capătă un gust unic (preparatele cu limbă de vită, ciuperci, iepure, peşte, pasăre, sos alb sau pizza cu şuncă). În terapeutica medicală, măslinele sunt deosebit de preţioase pentru sănătate. Încă din Antichitate, măslinele erau recomandate pentru vindecarea ulcerelor, iar sucul stors din fructele proaspete, necoservate, era utilizat pentru tratarea multor boli cronice. Astăzi, medicina naturistă recomandă măslinele în diferite afecţiuni. În tratamente interne, măslinele sunt eficiente în afecţiunile hepatice, în litiază biliară, dischinezie biliară, insuficienţă hepatică, catar stomacal şi intestinal, rahitism, afecţiuni ale vaselor sanguine, anemie, laringită şi parodontoză. În tratamente externe s-au constatat efecte imediate pentru a combate diferite abcese, furuncule şi panariţiu, aplicând pe răni cataplasme cu măsline zdrobite, schimbate de 4-5 ori pe zi. Sâmburii de măsline, după o măcinare fină, se utilizează pentru purificarea sângelui, revigorarea circulaţiei sanguine, revitalizarea pielii şi eliminarea impurităţilor.