Meditaţia zilei: Comunicare

Avem probleme de comunicare, spunem atunci când ne referim la imposibilitatea de a înţelege sau a ne face înţeleşi. Şi totuşi, problemele acestea nu apar în primul rând din cauza limbajului folosit. E drept că dacă îi voi vorbi unui japonez în suedeză, e posibil să nu înţeleagă mai nimic. Totuşi, de cele mai multe ori, vorbind aceeaşi limbă, stăm departe unii de alţii cu inimile. Comunicarea nu se realizează prin folosirea aceluiaşi limbaj, decât în cazul maşinilor. Oamenii au nevoie şi de acelaşi duh pentru a putea comunica eficient.

"N-a intrat" spune un om. Un profesor sau cineva care trăieşte în duhul şcolilor se va gândi că e vorba de cineva care a căzut la un examen. Un economist sau cineva care trăieşte în duhul contabilităţii se va gândi la o plată, la nişte bani care trebuiau să intre la bancă şi nu a intrat suma aşteptată. Un cartofor se va gândi evident că e vorba de cineva care aştepta un as de pică sau o altă carte care s-a încăpăţânat să nu intre în mâna lui, şi asta pentru că se află în duhul jocurilor de noroc. Aceleaşi cuvinte, în aceeaşi limbă şi totuşi oamenii pot înţelege lucruri foarte diferite. Se spune că e bine să te pui în papucii celui din faţa ta pentru a putea să-l înţelegi şi pentru a putea comunica eficient. Această "punere în papucii celuilalt nu este decât intrarea în duhul lui. A încerca să priveşti lucrurile din punctul de vedere al celuilalt este una dintre cele mai eficiente metode pentru a putea purta o discuţie în care protagoniştii să nu-şi scoată ochii. Este unul dintre lucrurile care se învaţă la orice curs de comunicare. Sau cel puţin se învăţa la un moment dat pentru că multe şcoli de comunicare preferă în ziua de azi să predea arta manipulării şi cea a dominării. Pentru că poate părea mai simplu să-ţi subjugi interlocutorul decât să-l înţelegi şi să încerci să-l ajuţi şi să te laşi ajutat. Însă este diferenţă mare între dominare şi manipulare şi comunicare. Avem însă ceva mult mai bun decât aceasta. Ofertă valabilă în mod cu totul şi cu totul special, doar pentru creştini. Exclusiv. Atunci când vorbim cu un alt creştin, dacă ne rugăm, Duhul Adevărului, care este pretutindenea, vine şi se sălăşluieşte întru noi şi ne luminează mintea şi inima. Şi dacă şi celălalt sau ceilalţi creştini cu care vorbim se roagă, acelaşi Duh se sălăşluieşte şi în inimile lor. Şi iată că dintr-o dată putem comunica fără oprelişti, uneori chiar indiferent de limbă, pentru că ni se apropie inimile şi ne aflăm în acelaşi Duh. "Trucul" acesta este foarte vechi. De aceea fiecare întâlnire a unui sinod se începe cu rugăciunea "Împărate ceresc". Fiecare adunare preoţească sau călugărească se începe cu această rugăciune. Fiecare slujbă la biserică începe cu aceeaşi rugăciune. Toţi creştinii ar trebui să ştie asta şi, poate, să înceapă orice convorbire între ei cu o rugăciune, spusă nu în mod formal, ci cu toată luarea-aminte şi cu toată durerea fratelui care vrea să se apropie cu inima de frate.