Memoria bisericii în imagini

Încă de la 13 ani dorea să intre în mănăstire. Când auzea de un călugăr, avea un interes deosebit pentru el. „Aş fi vrut să-l întâlnesc, să-l cunosc, să-l întreb ceva, să ştiu cum îşi duce viaţa, ce gândeşte, ce simte, cu ce se ocupă, ce program are“, mărturisea odată părintele Teofil. Aşa s-a întâmplat ca, într-o zi din Postul Paştilor al anului 1953, proaspătul absolvent de Teologie de la Sibiu să intre în audienţă la mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului şi să-i spună: „M-am hotărât să mă fac călugăr“. Iar mitropolitul i-a răspuns: „Am aşteptat această hotărâre“. Astfel, la 1 aprilie 1953 intra în mănăstirea voievodului martir Brâncoveanu de la Sâmbăta. La 15 august, acelaşi an, primea numele de Teofil, iubitor de Dumnezeu. Şi s-a bucurat de acest nume, aşa cum trebuie să se bucure vieţuitorul în lumea trăitorilor lui Dumnezeu. În timpul vieţuirii de la Sâmbăta s-a rugat şi a slujit împreună cu Serafim Popescu, Nicolae Mladin, Veniamin Tohăneanu, Ioan Dinu şi a fost cercetat de credincioşii cu dragoste de Dumnezeu. Nu a avut darul vederii, dar l-a avut pe cel al slujirii cu duhul filocalic pentru oameni.