Memoria Bisericii în imagini: Cuviosul Damian Stog „cel blând şi milostiv“

Născut în 1914, într-o familie numeroasă de agricultori din Borisofca, jud. Soroca, de tânăr Dionisie a avut dragoste pentru cărţile bisericeşti. A intrat ca frate în Mănăstirea Noul Neamţ - Chiţcani, unde a primit numele de Damian. În 1939, împreună cu alţi fraţi, a fost transferat la Schitul Balamuci, de lângă Capitală, unde a reînviat viaţa monahală. Ulterior a fost mutat la Mănăstirea Antim, unde timp de 20 de ani a slujit la altar. În chilie petrecea ceasuri întregi în rugăciune şi metanii. Dormea câteva ceasuri numai, apoi, dis-de-dimineaţă intra primul în biserică, se pregătea de slujbă, săvârşea liniştit proscomidia şi Sf. Liturghie. Totul făcea rar, atent, cu multă credinţă şi adesea cu lacrimi în ochi. După slujbă spovedea timp de o oră, două, trei. Apoi, gusta ceva, făcea prescuri, îngrijea biserica. Niciodată nu stătea fără ocupaţie, nu lipsea de la pravilele bisericii. Una dintre marile sale fapte bune era primirea de străini, ospătarea şi odihna călugărilor drumeţi în chilia sa. Dar nu uita mai întâi să te ospăteze cu dragoste la masa lui, să te servească cu mâinile sale, să-ţi ofere scaunul său, pâinea şi mâncarea sa.

Părintele Damian îşi dorea foarte mult să se închine la Muntele Athos şi la Mormântul Domnului de la Ierusalim. A reuşit abia în martie 1969, atunci când a fost trimis pentru a rămâne în Sfântul Munte. După un an a fost obligat să se întoarcă. Apoi, în 1970 a fost numit slujitor la Schitul românesc de la Iordan. Dumnezeu îl ajutase să ajungă unde dorise. Dar, la 1 august 1970, a fost ucis de un soldat arab. Dumnezeu îl lua în cereştile lăcaşuri.