Memoria Bisericii în imagini: Duhovnicii Ortodoxiei româneşti în sec. al XX-lea: Cuviosul Elefterie Mihail, ctitor şi mărturisitor

S-a născut la 11 noiembrie 1900, la Leaskova, Bulgaria, într-o familie de aromâni originari din munţii Pindului, Grecia. La vârsta de trei ani a rămas paralizat, dar mama sa, cu credinţă, l-a dus la Crucea de leac de la Dervent şi astfel Enache Mihail s-a vindecat. După urmarea unei şcoli cu profil medical tradiţional naturist la Adrianopol, de ziua naşterii sale, tânărul Mihail a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Balaciu, Ialomiţa, fiind tuns la 18 decembrie 1933 şi primind numele Elefterie. Pentru activitatea sa duhovnicească, a fost remarcat de episcopul Gherontie al Constanţei, acesta transferându-l la noua mănăstire Dervent. Monahul Elefterie Mihail a depus eforturi la ridicarea acestui nou aşezământ monahal, iar în 1938 a fost numit stareţ. În 1959, prin aplicarea decretului de prigonire a mo-nahilor, a fost exclus din monahism, mutându-se în zona Tulcei. A revenit în monahism, vieţuind ca duhovnic la Agapia Veche, Mănăstirea Secu, iar în 1990 a revenit la mănăstirea sa de suflet. Câteva luni mai târziu, părintele duhovnic Elefterie Mihail a fost chemat la Domnul.