Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniţă de la Humor

Ridicat pe la 1530 de marele logofăt Toader Bubuiog, cu hramul Adormirii Maicii Domnului şi într-o perioadă de restaurări ale aşezămintelor monastice iniţiate de domnitorul Petru Rareş, lăcaşul de la Humor îşi are începuturile încă din vremea marelui Ştefan, domnul Moldovei. De altfel, ruinele aflate în apropierea ctitoriei boiereşti dau mărturie despre o istorie tumultuoasă a acestui lăcaş mănăstiresc. De la început Humorul a fost destinat a fi gropniţă a familiei boiereşti, între pronaos şi naos fiind zidită camera mortuară. Biserica a fost construită după un plan treflat, fără turle, la intrare fiind un pridvor deschis cu arcade. Pictura, atât cea din interior, cât şi cea din exterior, executată în frescă încă din vremea ctitorului, prezintă o tonalitate cromatică compozită, dar unitară şi expresivă. Mănăstirea a funcţionat până în 1785, când viaţa monahicească a fost întreruptă de stăpânirea habsburgică. După 1918, biserica a funcţionat în continuare ca parohie, iar datorită frumuseţii artistice a fost integrată circuitului turistic. Abia din 1991, lăcaşul de la Humor a fost reactivat ca aşezământ monahal.