Memoria Bisericii în imagini: Părintele Petre Focşăneanu, mărturisitorul

Născut în 1914, la Podu Turcului, din ţinutul Bacăului, Petre Focşăneanu provenea dintr-o familie de oameni simpli. Tânărul Petre a urmat Seminarul Teologic din Galaţi, apoi pe cel din Roman. Şi-a dorit mult să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, dar greutăţile materiale l-au împiedicat. Totuşi, în 1935 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Alexandreni, jud. Bălţi, de către episcopul Visarion Puiu. A slujit cu devotament credincioşilor basarabeni, până în vara lui 1940, când autorităţile sovietice de ocupaţie l-au obligat să plece peste Prut. A slujit la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi din Ploieşti, apoi în satul natal. În 1941 s-a întors în mijlocul credincioşilor săi din Basarabia, dar războiul l-a obligat să slujească pe front, până la Simferopol, apoi în Ardeal, până în octombrie 1944. În noile condiţii politice, părintele Focşăneanu a fost numit preot la Podu Turcului, apoi din 1949 la Nistoreşti, jud. Vrancea. A fost arestat de către Securitate pentru susţinerea luptătorilor anticomunişti din munţi. La 29 iunie 1951 (praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel), Tribunalul Militar Galaţi l-a condamnat la 10 ani închisoare corecţională. Nu a rezistat regimului de tortură, la 17 iunie 1953 trecând la cele veşnice. Potrivit unor mărturii, părintele a murit din cauza umilinţelor la care fusese supus după ce săvârşise slujba Sfintei Învieri. Familia sa a aflat abia după trei ani.