Memoria Bisericii în imagini: Seminarul teologic din Edineţ

„Educaţiunea copiilor clericilor, fiind sădită în casa părintească, se prinde în şcolile parohiale (primare), se întăreşte în şcolile spirituale (judeţene), se dezvoltă în seminarii, iar perfecţionarea se face în academii“, se spunea într-un referat despre educarea şi formarea teologică din secolul al XIX-lea în spaţiul ţarist. În acest angrenaj, pe la 1869, la Bălţi, cercul preoţesc din această zonă a Basarabiei hotăra înfiinţarea unei şcoli spirituale. Aceasta s-a deschis la 4 septembrie 1869, pentru copii de preoţi din judeţele Hotin, Soroca şi Bălţi, dar lipsa condiţiilor necesare învăţământului: local, capelă, internat, locuinţe pentru profesori, dar mai ales nucleul moldovenesc din Bălţi, au determinat autorităţile ţariste să-l mute în Edineţ. Cu sprijinul unor localnici şi cu sume de bani strânse de la preoţi au fost construite toate clădirile necesare. Însă, procesul sistematic de rusificare şi schimbarea frecventă a programelor analitice, a manualelor şi a bugetului mereu insuficient au adus prejudicii formării teologice a elevilor din această şcoală. Din 1923, odată cu reînfiinţarea Episcopiei Hotinului şi înscăunarea episcopului Visarion Puiu, această şcoală a fost transformată în seminar teologic de opt ani. Acelaşi eparhiot a încercat să readucă seminarul la Bălţi, sub grija sa directă, însă a întâmpinat opoziţia profesorilor care erau angrenaţi în luptele politice. În 1930, seminarul a fost mutat în clădiri adecvate, în apropierea Centrului Eparhial, însă, din economii bugetare, în 1931, statul l-a închis.