Mica Galilee, Viri galilaei și mari ierarhi ai Ierusalimului (II)
Citește și: Mica Galilee, Viri galilaei și mari ierarhi ai Ierusalimului (I)
Patriarhul Benedict al Ierusalimului a făcut o vizită oficială în Patriarhia Română, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de slujire ca patriarh a fericitului întru pomenire Justinian Marina.
La slujba solemnă, care a avut loc în Catedrala „Sfântul Spiridon Nou” din București, la care au participat mai mulți Întâistătători de Biserici și reprezentanți ai acestora, Patriarhul Benedict a rostit o frumoasă cuvântare, din care spicuim câteva aspecte care arată legătura Bisericii Ortodoxe Române cu Patriarhia Ierusalimului.
Primind cu mare bucurie invitația frățească a Preafericirii Voastre, ca venerabila Mamă a Bisericilor din Sion să participe la manifestările sărbătorești organizate de Preafericirea Voastră cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la urcarea Preafericirii Voastre pe tronul patriarhal, am venit aici împreună cu cinstita noastră delegație, cu inima plină de bucurie, făcându-ne interpreții celor mai calde rugăciuni ale Mamei Bisericilor din Sion, pentru a sărbători împreună cu Preafericirea Voastră și a ne bucura pentru marea și dreapta binecuvântare pe care Mirele nostru ceresc a dăruit-o Preafericirii Voastre de Dumnezeu păzite, la împlinirea a 20 de ani de patriarhicească păstorire, plină de slavă, de cinstire, de luptă și de roade bogate.
Cu adevărat bucuria noastră este sinceră și profundă, pentru că și legăturile care unesc cele două Biserici ale noastre sunt vechi, multe și mari, tari și de nezdruncinat.
Șirul venerabil al vrednicilor de pomenire înaintași ai noștri, începând cu Teofan și Paisie, al Preasfințiților noștri ierarhi și părinți de la Sfântul Mormânt, au întărit legăturile frățești ale sfintelor noastre Biserici, au lucrat apostolic și au creat o lungă tradiție de dragoste și de prețuire din partea Preasfintei Biserici Române și a domnitorilor din Moldova și Muntenia față de Locurile Sfinte, față de prea venerabila Mama a Bisericilor, față de vechiul nostru Patriarhat și față de venerabila noastră frățietate a Sfântului Mormânt, față de această păzitoare neadormită a preavenerabilelor locuri de închinare din Pământul Sfânt și față de farul cel strălucitor de-a lungul veacurilor al neprihănitei noastre credințe ortodoxe.
Câțiva ani mai târziu, în 1975, Patriarhul Justinian a întors vizita Patriarhului Benedict, fiind însoțit de o importantă delegație, dintre care au făcut parte ierarhi, preoți și diaconi, împreună cu o corală bisericească.
Între ierarhii care l-au însoțit pe Patriarhul Justinian s-au aflat și viitorii patriarhi Iustin și Teoctist, pe atunci mitropoliți în Moldova, respectiv Oltenia.
•Diodor I, Patriarhul Ierusalimului
Patriarhia Ierusalimului a fost condusă în perioada 1981-2000 de Patriarhul Diodor I (Diodoros). După cum se știe, Patriarhul Ierusalimului, al IV-lea în ordinea canonică a întâistătătorilor ortodocși ai lumii, se bucura de un mare respect, mai ales pentru că slujea în locurile sfinte ale mântuirii noastre. În decursul vremurilor, adeseori vitrege, patriarhii Ierusalimului au luptat mult pentru păstrarea credinței ortodoxe, iar mulți dintre ei sunt pomeniți în calendar ca sfinți (Iacov cel Drept, Simeon, Chiril, Narcis, Iuvenalie, Modest, Sofronie, Anastasios, Leontie, Zaharias, Kiriakos etc.).
De la Sfântul Apostol Iacov, fratele Domnului († 62), Patriarhul Diodor a fost al 140-lea succesor în Tronul Episcopal al Ierusalimului. Patriarhul Diodor I, după numele de mirean Damianos Karivalis, s-a născut în insula Hios din Grecia, la 14 august 1923, şi a venit la Ierusalim în octombrie 1938, când avea 15 ani. A urmat cursurile Academiei Sfântului Mormânt până în anul 1941. La 4 martie 1944 a devenit monah, în timpul păstoririi Patriarhului Timotei, iar la 22 septembrie a fost hirotonit ierodiacon la Biserica Sfântului Mormânt al Mântuitorului, de către Arhiepiscopul Vasile al Ascalonului, primind ascultarea de a sluji la Betleem, locul Nașterii Domnului.
La 5 octombrie 1947 a fost hirotonit ieromonah, la Altarul de la Golgota, de către Arhiepiscopul Irinarhos al Diocezareei, încredințându-i-se ascultarea de egumen la Pretoriu şi secretar al Patriarhiei Ierusalimului. Cu aprobarea Sfântului Sinod, a fost trimis la studii, la Facultatea de Teologie din Atena, între anii 1952 și 1957. În 1957 a devenit profesor la Școala Patriarhiei şi bibliotecar. La 10 noiembrie 1962 a fost hirotonit arhiereu în Biserica Sfinților Apostoli de pe muntele Eleon, devenind Arhiepiscop de Ierapolis.
În același an, a fost trimis de Patriarhul Benedict epitrop patriarhal în Iordan, cu reședința la Aman (Filadelfia).
Aproape 20 de ani a desfășurat o bogată activitate: a refăcut numeroase biserici, a înființat o școală ortodoxă arabă, a săvârșit numeroase slujbe și a avut relații bune cu autoritățile, preoții și credincioșii din Iordania.
La 3/16 februarie 1981 a fost ales Patriarh al Bisericii Ierusalimului, numită „Maica Bisericilor”. În vremea patriarhatului său, a inițiat o amplă lucrare de consolidare și înfrumusețare a Bisericii Sfintei Învieri şi a sfintelor lăcașuri din preajmă. Au fost realizate mai multe mozaicuri de mari dimensiuni cu Mântuitorul Pantocrator, cu Sfinții Apostoli, scena ungerii Mântuitorului cu aromate și alte lucrări de mare valoare și frumusețe. A refăcut, în mare parte, incinta Patriarhiei, ctitorind o modernă şi frumoasă sală de primire, cu mai multe anexe, spații de protocol etc. A continuat legătura frățească cu Bisericile Ortodoxe surori: cu patriarhiile și arhiepiscopiile lumii. A întreprins numeroase vizite şi a întâlnit șefi de stat sau personalități importante de pe toate meridianele.
A vizitat de câteva ori România. În 1982 a slujit la Suceava, în 24 iunie, la invitația Patriarhului Iustin Moisescu și a Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpașu. A vizitat catedrala din Iași și mănăstirile Neamț, Agapia, Văratec. A participat, de asemenea, la instalarea ca Patriarh al României a fericitului întru pomenire Teoctist, în noiembrie 1986, după ce fusese prezent la începutul lunii august, același an, la înmormântarea Patriarhului Iustin Moisescu.
Ierarhii și Frăția Sfântului Mormânt l-au iubit mai ales pentru bunătatea și pacea ce o răspândea în jur.
După o lungă suferință, cu puține zile înainte de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului (2000), a pășit în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.
Slujba Înmormântării a fost oficiată vineri, 22 decembrie 2000, în Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din incinta Patriarhiei Ierusalimului.
După slujba Prohodului şi procesiunea până pe muntele Sion, trupul neînsuflețit a fost așezat în Paraclisul „Sfântul Nicolae” de pe muntele Eleon (Mica Galilee), alături de patriarhii Timotei şi Benedict ai Ierusalimului.
Din vremea slujirii mele ca Reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului și Superior al Așezămintelor românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon, rețin prețuirea onestă de care se bucura Patriarhul Diodor în rândul ierarhilor și clericilor Patriarhiei. Adeseori era pomenit atât pentru bunătatea inimii, cât și pentru realizările lui. Multe dintre ele sunt apreciate și astăzi, în special sediul nou al Patriarhiei, Sala Tronului, Paraclisul Patriarhal, biroul patriarhului, numeroase săli de primire și, în general, spațiile dimprejur, realizate toate în vremea patriarhatului său, prin grija Mitropolitului Timotei Margaritis de Vostra.
Acestea arată că Patriarhul Diodor se află în rugăciunea și pomenirea celor care l-au cunoscut și a celor care și astăzi îl pomenesc atunci când intră în contact cu lucrurile care-i cântă memoria prin încântarea privirii și a minții.
În audiența pe care mi-a acordat-o în anul 1995, în timpul primei vizite făcute la Ierusalim, Patriarhul Diodor, binevoitor, m-a întrebat de Moldova, de cei pe care îi cunoștea, amintindu-și câteva dintre momentele vizitei. M-a rugat să-i trimit numele preotului (Valeriu V. Sigadim, numit la Parohia „Tuturor Sfinților”-Bazga, Răducăneni, Protoieria Iași) care a fost hirotonit de el în ziua de 24 iunie 1982. Nu și-l amintea, însă dorea să completeze dipticul hirotoniilor, pe care fiecare arhiereu de la Ierusalim îl completează în timpul slujirii sale. M-am interesat, și din registrul hirotoniilor aflat la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor i-am trimis o scrisoare, iar Patriarhul a revenit cu mulțumiri.