Milostenia, cale spre mântuire

„«Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?»” este întrebarea cea mai frumoasă şi esenţială a vieţii fiecărui om trăitor pe acest pământ”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură rostit duminică, 29 noiembrie, la Mănăstirea Cernica din judeţul Ilfov.
La finalul Sfintei Liturghii săvârşite în biserica mănăstirii ilfovene Cernica de soborul de slujitori ai obştii monahale, condus de arhimandritul Maxim Bădoiu, Părintele Patriarh Daniel a reliefat faptul că omul, în pofida multelor bogăţii materiale, nu este deplin fericit dacă sufletul lui nu se umple de „dorul nesfârşit după viaţa veşnică”. De aceea, fiecare om trebuie să caute sincer în adâncul sufletului său sensul vieţii sale pe pământ şi să întrebe, asemenea tânărului bogat din pericopa evanghelică a Duminicii a 30-a după Rusalii, «Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?», o întrebare care este „cea mai frumoasă şi esenţială a vieţii fiecărui om trăitor pe acest pământ”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.

Neîmplinirea sufletească a tânărului bogat, deşi evlavios şi virtuos în împlinirea Legii vechi, era cauzată de aplecarea sufletului său spre averi şi nu avea completa libertate față de bunurile pe care le avea moștenite sau dobândite. Pentru deplina lui libertate, Domnul Hristos, Doctorul şi Vindecătorul sufletelor, îi spune tânărului să vândă averile sale şi să-I urmeze Lui, adică „i-a cerut să renunţe la ceva material şi trecător, ca să primească în viaţa sa ceva veşnic, pe Mântuitorul Iisus Hristos”, a precizat Preafericirea Sa.

„Hristos Domnul i-a cerut să renunţe la cele trecătoare spre a se uni cu Fiul lui Dumnezeu Cel netrecător, Cel veşnic, pentru că El este izvorul fericirii pe care o căuta de fapt dregătorul bogat. El căuta viaţa veşnică, dar viaţa veşnică nu este o viaţă impersonală. Viaţa veşnică este comuniunea veşnică cu Dumnezeu, izvorul iubirii nesfârşite şi al vieţii veşnice”, a spus Patriarhul Bisericii noastre.

Potrivit tradiţiei, tânărul bogat, după mai multă vreme de luptă cu sine, s-a convertit, devenind episcop în Asia Mică. „Sunt oameni care îşi schimbă viaţa imediat, alţii însă duc o luptă pe termen lung până când ajung să împlinească în viaţa lor voia lui Dumnezeu. Convertirea aceasta lentă, care cere timp, rugăciune şi multă stăruinţă, este şi convertirea cea mai profundă, cea mai temeinică. Evanghelia ne arată că omul bogat se mântuieşte greu nu pentru că este bogat, fiindcă o mulţime de oameni bogaţi din Sfânta Scriptură sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. Nu bogăţia este piedică în calea mântuirii, ci bogăţia fără dărnicie, acumularea de bunuri materiale fără a le împărtăşi, fără a le dărui şi altora care au nevoie de ajutorul nostru. Sărăcia nu este virtute decât dacă se transformă în rugăciune, în bunătate, în rugăciune pentru alţii. Dacă sărăcia este rezultatul lenei şi al trândăviei, nu este o virtute”.

După rostirea cuvântului de învăţătură, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a dăruit Mănăstirii Cernica mai multe cărţi liturgice, iar credincioşilor iconiţe.